Poezie
alchimia iubirii
1 min lectură·
Mediu
am luat în brațe un coș de gunoi și-am rânjit,
greu de crezut să fim rude
între noi
dăm vina pe must și recolte.
o vom face oricum dar nu și cu ideea
părului tău
blond zgârie zidul sub care cei nenăscuți
pot alege să se-nchine la
zâne,
fiți voi înșivă!
departe de pisica mea
albastră
lumina se pliază cuneiform
ideii de bază:
ori mori pe scenă, ori servești în mulțime.
moartea trăiește!
ne ridică pe noi să pretindă onoare.
momentul cald al cafelei e scos într-o doară
- invazie corticală,
mărturisiri și regrete îmi pun răbdarea
greu la-ncercare,
Dumnezeu a oprit distribuția.
drept răspuns voiam să-mi strâng patul
cu o cheie de șaișpe,
nu știam ce dorință macabră
ne ține în viață.
când vă luați soarta-n mâini aveți grijă la scări:
sunt prea multe!
001.751
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “alchimia iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14129554/alchimia-iubiriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.