amintiri din copilărie

de câte ori îl auzeam pe tata spunând vai pe omul acesta nu l-am văzut de douăzeci și cinci de ani mi se părea ceva atât de frumos încât abia așteptam să mi se întâmple și mie nu știam că timpul este o durere împotrivă căreia nu poți să ieși în picioarele goale și să-ți faci socoteala că până la urmă el va sângera primul mă simțeam ca în ziua când mergând spre școală pe jos ca să economisesc banii de drum o fată mi-a zis blondule vrei să faci dragoste cu mine ? și de atunci am fost atât de sigur că nu o să mă pot uita în ochii vreunei femei încât timpul a trecut foarte repede și acum dacă mă gândesc bine sunt mai mult de douăzeci și cinci de ani de când nu fac asta