gratii

pentru omul al cărui suflet plecase înainte de slujbă m-am lepădat trei ceasuri din zi cu trupul acestei femei nu voi mai face focul în pâine Dumnezeu n-a primit semnul crucii a săltat piatra și-a spus să se facă un munte de sare cine va trece să-și dea duhul iubirii din care fierarii au lăsat mustăți ascuțite până la cer rătăcind spre o lume căreia nu-i știam rostul dragostea murise de tânără te-am auzit meșterind la o suliță nu puteam împărți durerile nașterii au atras insecte flămânde spre seară tavanul începea să se umfle mă rugam să nu-mi plouă în gură de parcă aş înşira sufletul pe rogojini aşteptam să ştergi de tot acel sânge