o dată pe an

din cerul meu cu șapte inele zăpezile morții cad albe și grele de prea mult ce-au fost urâte privite cu gânduri ascunse și nepotrivite de ceilalți ca noi aflându-ne sensul în timpul de jale intensul imensul născocitorul de lucruri impare  când nașteri și cărți mai scumpe mai rare   apucă să scoată mereu la lumină mândria de-a fi și noi fără vină din cerul sculptat de șapte inele iubirea-n zăpezi dintre cele mai cele mă-mbată ca vinul ales de susan iar moartea mă iartă o dată în an