un vultur tăcând în înaltul cerului

o casă de pe urma războiului trei cărămizi întregi ferestre oarbe prin care țânțarii pictează în culoarea holerei intenția iubirii de a-și lua rămas-bun la câtă viață am învățat nu cer milă libertatea înseamnă un concept ce se opune științei muzica îndulcește autenticitatea condiției de rebel pe care eu și muncitorii fără mustrări de conștiință o împărțim la birtul unde hangiul ne face dreptate în schimbul unor monezi de un pesos ploaia ajunge la fel de frumoasă precum anotimpul independenței printre bărbații care ar fi trebuit să-l apere pe dumnezeu o femeie cu copil mă iau în râs de parcă rolul de părinte nu mi se potrivește sunt o țintă sigură pentru îngerii care ar porni revoluția dar nu au principii puternice pentru momentul când răspunsul violent al istorie le va face uitată credința diavolul se teme în adâncul pământului negru printre vaporii de mercur cu care amețește masele disperate să poarte titlul de erou urmează o noapte în care voi simți nevoia să mă întind alături de vița de vie stelele nu sunt răzbunătoare toate cuadraturile se opresc deasupra mormântului în jurul căruia bărbați de război nu înțeleg cum o simplă iesle schimbă înțelegerea vulturilor din înaltul cerului într-un țipăt răgușit de victorie