Jurnal
anotimpul în care se deschid cerurile
1 min lectură·
Mediu
mulți se plâng că le trece timpul
un fel de a compensa lipsa de iubire și pâine
degeaba încearcă vreun înțelept arta predării
pe
generațiile tinere
nu fac decât să trezească mirarea celor ce nu sunt egali
atunci când își doresc să se stăpânească
când vorbesc tare
o să facem un culoar o să fluierăm
dacă vom fi obligați să ne despărțim
iar
până la urmă viitorul va trebui
să se schimbe
procesul respirației continuă logica albă
în fața căreia ne întrebăm ce exercițiu energetic
a dus la saltul conștiinței
în gol
nu există încărcătură emoțională
doar puțin din celelalte stări ce generează negații
suntem unul cu piciorul în groapa celui din față
și dacă întunericul ne fixează între ore umane
privitul peste umăr nu duce
departe
munții mei inundați de puhoaie îmi aduc aminte să cresc
consumul de apă
tehnic vorbind știința schimbă vibrația
împrăștii deasupra orașului praf din semințele obținute
cu trudă
lipsa de gust a prezentul datorează un grad încălzirii globale
nu toate ar trebui să se întâmple.
001.268
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “anotimpul în care se deschid cerurile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/jurnal/14164328/anotimpul-in-care-se-deschid-cerurileComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
