Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

anotimpul în care se deschid cerurile

1 min lectură·
Mediu
mulți se plâng că le trece timpul un fel de a compensa lipsa de iubire și pâine degeaba încearcă vreun înțelept arta predării pe generațiile tinere nu fac decât să trezească mirarea celor ce nu sunt egali atunci când își doresc să se stăpânească când vorbesc tare o să facem un culoar o să fluierăm dacă vom fi obligați să ne despărțim iar până la urmă viitorul va trebui să se schimbe procesul respirației continuă logica albă în fața căreia ne întrebăm ce exercițiu energetic a dus la saltul conștiinței în gol nu există încărcătură emoțională doar puțin din celelalte stări ce generează negații suntem unul cu piciorul în groapa celui din față și dacă întunericul ne fixează între ore umane privitul peste umăr nu duce departe munții mei inundați de puhoaie îmi aduc aminte să cresc consumul de apă tehnic vorbind știința schimbă vibrația împrăștii deasupra orașului praf din semințele obținute cu trudă lipsa de gust a prezentul datorează un grad încălzirii globale nu toate ar trebui să se întâmple.
001.268
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
171
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

dan petrut camui. “anotimpul în care se deschid cerurile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/jurnal/14164328/anotimpul-in-care-se-deschid-cerurile

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.