a vorbi cu dumnezeu și a nu-ți dori să faci asta

primele au fost ale mele dorințele pentru care mama aprindea lumânări și uneltea cu omul ei de încredere în fața răului ceea ce simt nu este iubire la un moment dat am trăit și eu în orient vedeam îngeri trăgeau pe nas praful alb al inocenței pierdute nu-mi plăcea să vorbesc despre medicamente mai degrabă născoceam povești cu zânele bune mă împiedicam atunci când mergeam noaptea pe marginea apei muma să-l aducă pe diavol eu să le pot atinge sânii înainte să dispară în laptele dimineții amăgite de slova meșteșugită suntem venusieni mi-a spus una după am luat o piatră de râu și am tăiat din trupul mesteacănului cel mai înalt uite îți dau bărbăția copacului dacă-i pui de un an te voi preface și a plecat nu înainte să-mi prindă fața între mâinile născocitoare de plăceri am rămas cu durerea pe care a simțit-o adam când i-au pus carnea la loc