așteptând trenul de la linia cinci

nu îndrăznesc să-ți spun te iubesc mereu îți povestesc ziua unde am fost cine m-a enervat sau ce am mâncat la prânz de parcă te-aș omorî cu mâinile mele vreau să văd marea dintr-un scaun ce nu stă bine pe trotuar în centrul vechi scriu pentru că doar așa nu mă poți împiedica să-ți arăt ce se întâmplă când nu ești lucrurile se destramă înainte de a putea îndrepta ceva aproape că îmi doresc o noapte polară așa cum iubirea poruncește și fac așa și tu poruncești inimii sunt singur cu prada mea de război atât cât au considerat demonii și istoria că nu mă fac de rușine dacă mă laud printre oamenii pe care nu-i pot urî sau iubi fără să-mi pese că trupul este supus infinitului mă bucur că am rămas grupul acela mai interesant decât știrile despre valul de frig ce umple depărtarea cu praful său greu te conving înainte ca iubirea să-ți blesteme frunzele ține-mă până o să crezi că m-ai înviat vinul îmi spune să mă pregătesc pentru ce-i mai bun și mai rău în dragoste păcatele sunt numărate de orbi dar asta ar fi posibil doar într-o lume perfectă când voi avea nevoie de mai puțin aer să spun amin nu știu cum ne vom bucura în zăduful amiezii mâna îți va răscoli jumătatea perfectă sau jumătatea de om va dori să prelungească starea mileniului când lucrurile dintâi au trecut iar lumea se roagă îmbrăcată în negru