adam&eva

dacă am pune sare am întrebat-o pe mama în timp ce coaja pomului despre care îmi spusese să nu-i mănânc roadele intrase în comă profundă alegeam fasolea luam un pumn de boabe le dădeam drumul de sus suflam cu putere praful pentru cei din casă știam că vremea mea nu venise munca nu era o bucurie mai mult un motiv ca tata să poată bea cu dușmanii seceta a scos iarba din vin până au adormit sub păsările cerului nu sufereau răutatea copiilor duceam vitele la salcâmi ne alegeam câte una, aveam grijă să nu se apuce până când cea slabă cădea cu burta în sus, iar cealaltă îi omora vițelul din pântec seara plin de mirosul pământului cu picioarele negre muma mă punea să-i citesc din psalmii lui david- preferatul ei mâna oile, muncea și la fân le era frică să-mi dea coasa pe mână mă vait că se taie și ne știe lumea, ionel suduia mama lena în camera bună înainte să termin de citit cum se ruga să nu cadă în mâna omului puneam capul pe pernă până a doua zi nu auzeam primăvara în tindă îmi dădeau lacrimile gândindu-mă câți au murit fără să poată alege precum adam și eva- oamenii cei mai destupați la minte