Un câine șchiop

un haiku deosebit dupa parerea mea, sensibilitate maxima. titlul dupa parerea mea ar trebui schimbat, nu stiu poate credinta, prietenie...,dar am citit cu mare placere :)

cu prietenie,
george

multa ironie aici...cred eu...intr-un haiku *avangardist*...una foarte *naturala*, desigur...despre dric!...felicitari!

\" e pur si muove\"...

în 17 silabe ați pictat un tablou care sugerează multe.
Încerc și eu:

în zi geroasă -
moștenitori la sfadă
doar câinele trist

Ploua-n rafale-
langa groapa doar popa
si cantaretul

George, un titlu gen \"Credință\" sau \"Prietenie\" ar fi prea explicit și chiar prea patetic pentru gustul meu. Onorat de vizită, mă bucur că ți-a plăcut.


Ioana, ai sesizat bine, consider că haikuurile mele sunt reușite dacă au, indiferent de subiect, o latură fie paradoxală, fie ambiguă. Și, în majoritatea cazurilor, un strop de umor sau de ironie.


Nicolae, îmi place încercarea ta. Dar aș avea o mică observație:
- fie îl consideri senryu (are toate datele pentru asta, e vorba mai mult de natura umană) și atunci kigo din primul vers nu mai e necesar:

noapte de priveghi -
moștenitori la sfadă
doar câinele trist

- fie îl tratezi ca pe un haiku, și atunci primul vers ar trebui ca, pe lângă kigo, să aibă rol de plan complementar. Adică să \"spună\" ceva, aparent independent, dar de fapt cu o referire mascată la celălalt plan. \"în zi geroasă\" induce o atmosferă rece, e adevărat, dar legătura e practic insesizabilă. Aș propune:

viscol puternic -
moștenitori la sfadă
doar câinele trist


Nelu, eu nu te văd...

Plouă-n rafale-
langă groapă doar popa
mortul a-nviat

mai vesel sunt sunt
cand vad un dric

felicitari

noapte de zgură
trec umbre gârbovite
Charon cu barca

mai vesel sunt
cand vad un dric
(Gil Vlad)

și azi sunt vesel -
trece un dric și îl văd
pe dinafară



noapte de zgură
trec umbre gârbovite
Charon cu barca
(Ionovici Titi)

Charon îmi cere
un ban pe care nu-l am -
scârbit, mă-nvie

So, am venit cu gand să cârcotesc (că la asta mă pricep mai bine ca la scris), dar nu prea am reproșuri de făcut acestui haiku. Așa că felicitări!
Dar hai să zic totuși ceva - de ce era nevoie să-i pui titlu? Asta fiindcă tot s-a discutat mai sus. Parcă haiku-urile nu trebuie să poarte titlu.
Și o sugestie: dacă aș fi scris eu acest poem, în loc de ”ninge liniștit”, aș fi spus ”plouă liniștit”. În acest context, ploaia îmi pare mai sugestivă, redă mai bine decât ninsoarea atmosfera de tristețe fără leac, de singurătate și plecare din lume.
Cu toate bombănelile de mai sus, mi-a plăcut. (Mor de ciudă să recunosc! :))

Florinel, tare mă bucur, n-ai mai fost demult pe aici.

Pun titluri forțat de împrejurări. Nu îmi place să numerotez haikuuri pentru că n-am memoria cifrelor și, dacă ulterior vreau să caut unul, sunt obligat să o fac secvențial. Hai să considerăm că nu este titlul haikuului, ci al textului agonic.

Ideea cu ploaia nu îmi place pentru că aduce a lacrimi sau, așa cum zici tu, a tristețe fără leac. Ori eu voiam să sugerez o resemnare calmă în fața sorții. Câinele nu urlă a jale, ci îl însoțește pe stăpân pentru ultima oară, așa cum a făcut-o de atâtea ori și în timpul vieții.
În plus, mi-a fost milă de câine, ar fi suferit (fizic) mai mult dacă l-aș fi obligat să calce prin bălți.
În sfârșit (asta ți-o spun numai ție), mi se pare o imagine vizuală deosebită - urmele asimetrice pe zăpadă ale câinelui șchiop.

Satisfăcută ?
:)

(ninge liniștit -
în spatele dricului
doar un câine șchiop)
(Dan Norea)

Zilele trecute am citit un \"haiku\" semnat de Ioan Petru Gârdea unde era vorba tot de un cățel care \"onora\" un salcâm. Dând acum de încă un astfel de erou m-am gândit la un catren:

Salcâm și dric - locații paralele
Mă fac să mă gândesc nițel la rele:
Nu face și cățelul lui Norică
Precum cel al lui Gârdea Ionică?

La plecare, cățelușul, cu un tainic scop,
Își ridică demn piciorul, cel din spate, șchiop,
Și stropește lung grămada mare de pământ,
Ca să vină zilnic, după, la acel mormânt.

si ninsoarea imi place mult. acum nu stii pe cine sa jelesti mai mult, pe cel care a plecat sau pe caine. prietenul omului merge pana la capat. pe el il jeles ca a ramas singur.

este un haiku scris ca la carte are tot ce ii trebuie si mai ales imaginea este foarte bine redata. daca misca ceva in inima cuiva care citeste, inseamna ca trei versuri dau emotie si lasa oarecum o amprenta dupa citire.

un haiku bun. o seara buna. bia

Îmi place că-ți place :) Mai ales că te știu una din specialistele genului.
Mulțam de vizită și apreciere.
O seară bună și ție.
Dan

Da, fain. Citind m-am dus cu gândul la satele pustii, care-s atâtea în România, unde moare ultimul viețuitor și rămâne câinele credincios, care-și conduce stăpânul pe ultimul drum.

Impresionant cum un haiku, un poem de-o șchioapă, despre un câine șchiop, pot transmite un mesaj atât de tulburător. Am citit cu plăcere și poemul și comentariile. Au fost lectura de \"somn ușor\".

Petru, cinstit să fiu, am scris haikuul mai mult ca un simbol al unei singurătăți individuale, conjuncturale. Dar tu îl vezi destul de aproape de realitate, mai degrabă un simbol al pustiirii satului românesc. E încă o dovadă că cititorul poate aduce noi valențe unei poezii.


Vali, îmi place cum te joci cu vorbele (șchiop-șchioapă). Se vede aici ori o rutină rebusistică, ori un talent nativ. Ai nimerit bine, am o mulțime de epigrame bazate pe calambururi, omonime, ligamente... Dacă reușesc să scot anul acesta un volum personal de epigrame, amintește-mi să-ți trimit unul.
În cazul tău, jocul de cuvinte (din punct de vedere enigmistic) se cheamă androgin. Știai ? Eu nu, am aflat de curând de la Cornel Rodean.

Revenind la haiku, ai mare dreptate, este ceea ce m-a atras la acest gen: posibilitatea de a transmite cât mai multe în cât mai puține cuvinte. Rareori îmi reușește.

Vă doresc să reușiți să scoateți volumul de epigrame! Vă mulțumesc pentru intenția de a-mi trimite și mie unul! Abia aștept să îl citesc! Când îl voi primi, vă voi trimite și eu o copie pe CD a lucrării de diplomă, \"Enigmistica oglindită în literatura română\".

(Și eu care mă temeam că v-am supărat cu comentariul acela referitor la \"Gem de coarne\"...)