Gil Vlad

copacii tăiați s-au înțeles între ei să ne fie sicrie

un rost un cost o glie o ie o ciocârlie un mormânt un bunic sfânt un dor ce doare un fir de soare un prag de casă un colț de masă o lumânare o alinare un pic de pâine un strop

bun de uns pe rană rău de pus la zid numai tu știi taina fiecărui rid și, doar tu dai seamă pentru cât ai fost înțelept de singur fericit de prost

la est eu am avut dintotdeauna un vecin un bătăuș, nițel bețiv un arlechin m-a vrut prieten mi-a dat vodcă, mi-a dat vin mi-a spus: de nu-mi dai drumu'-n curte, io tot vin și a venit

cu tine noaptea-i zi și ziua minte cu tine sunt firesc și nefiresc cu tine și păcatele sunt sfinte cu tine mor și mă-nsănătoșesc cu tine diavolii să fie îngeri cer cu tine ziua-i chin și

în fiecare dintre voi e-un colț de munte sufletul arde, inima se strânge între părinți și fii sunteți o punte dar Dumnezeu la voi nu mai ajunge pe umeri cu o cruce au mers în gară urcând în

mi-am cheltuit tristețea prea curând reconstruindu-te din noapte și din zi din fum de țigară din zaț de cafea te-am mângâiat cu stânga eu dreptaci iubindu-te nebun umil stângaci

doctore am ceva pierd ceva permanent se scutură din mine un praf alb e grav ? stai liniștit e praf de timp

e lună plină iar și plin e Universul de minima vocală, și-n zadar consoana își caută sensul dar mâine e atât de ieri și lacrima se-ntoarce în diafragmă în dimineți ce sunt doar

sunt condamnat să mă împart singur la doi sunt condamnat să îți ascult tăcerea cuvântului nepronuntabil : noi sunt condamnat să știu că te iubesc sunt condamnat să ascult marea fără tine sunt

destinul joacă șah cu noi ne ia nebunii și ne dă mat în fiecare zi ne ia prieteni,mame,tați,copii omniprezent tăcut și rece uităm că suntem diferiți și vii prin spirit rațiunea trece dar

El este insul cumsecade Amicul care nu te lasă-n drum Și mă întreb retoric, de se cade Când se cade, se cade cum ?

îmi lepăd straiele de slugă mă lepăd de credința-n tine Doamne că Te-am cinstit cu lacrimi cu vin cu pâine cu toate zilele de mâine mi-am luat cruce mi-am luat cuie mi-ai spus să mă-ntorc în

oare ce cadou îti pot face un borcan de nutela o sticlă de coca cola un gateau aux caramels un strop de Veneție un colț de Antibes doi ochi de copil două oglinzi care-ți vor da toate

atunci când viața pare-o farsă si pe umărul zilei plâng când noaptea-i lumânare arsă copile-n preajma ta mă strâng ca pe o icoană te privesc nu știu ce-am dat dar te primesc ca pe-o ramură

nu-ți cer să crezi vreau doar să vezi cum vântul ne spulberă vise ne sunt privirile concise si nu-mi doresc nimic să stric dar stau pe-un colț de nor și pic aș vrea să-ți spun dar nu

nu demult purtam pantofi roșii cămăși roșii curele roșii vise rosii acum roșu a rămas doar cerul pe care îl respir prin gaura cheii cand se apropie miezul noptii vând câte o bucată din

Baroni avem în loc de zei. Ne-au preschimbat în humă. Ba roni avem în loc de lei. Și doică-n loc de mumă.