Divina tristă comedie

e lună plină iar și plin e Universul de minima vocală, și-n zadar consoana își caută sensul dar mâine e atât de ieri și lacrima se-ntoarce în diafragmă în dimineți ce sunt doar seri Vezuviul a rămas o simplă magmă doar nebiserici ce mă cheamă într-o divină tristă comedie mi-e frig, mi-e dor și îmi e teamă de o eternitate prea pustie