Timpuri în oglindă
Aseară am ajuns târziu acasă, Pe-o ploaie rece fără de sfârșit, Un cățeluș plușat era sub masă, Și el cam supărat și obosit. L-am întrebat ce mai e nou prin casă, Vreun musafir venind a mai
DNDan NeicuțescuDorință
La început a fost doar clipa, Timp înghețat în nemișcare, Muzeu încremenit în sita Cernând a anilor uitare. Un vraci bătrân apare-n poartă, Șuvoi de stele plâng pe cer, O lume nouă
DNDan NeicuțescuCulori și sunete
Iubesc s-aștern culori și stele În pânze ce se vor citite, Pe șevaletul vieții mele Sunt graficianul de cuvinte. Sunt cântărețul fără nume, Trăindu-și clipa în trecut, Sunt Cheia Sol fără de
DNDan NeicuțescuUn ultim tren
Un tren avem cu toții-n viață, Mai lung, mai scurt sau trepidant, Vieți de vagoane-am adunat, Pe cer senin sau mai cu ceață. Și-o gară-avem, nimeni n-o știe, În care mulți au poposit, Dar
DNDan NeicuțescuConfesiuni
În mână strâng un bulgăre de soare, Lumina se prelinge liniștit În sângele ce rece îmi tresare... Iarăși sunt trist, însingurat, sfârșit. Aș vrea să plec pe o planetă goală, Și praful cosmic să-l
DNDan NeicuțescuCasa Bunicilor
E vară, vacanța se-arată, În sat la bunici azi mă duc, Cu lacrimi mereu ei m-așteaptă, Ce repede timpu-a trecut. Găsesc poarta tristă și rece, O-mping către cer s-o deschid, Bunica din geam mă
DNDan NeicuțescuTestament
Mă-nalț la steaua ce apune Pe-un drum întunecat, pustiu, Te du din jurul meu, tu lume, Azi am murit, sunt mortul viu. Nu vreau acum să plec din viață, Așa cum am venit, plângând, Și înfruntând a
DNDan NeicuțescuMelancolie
Noaptea a umezit iar frunzele cu rouă, Ce mult aș vrea ca azi să nu mai plouă, Să fie mai mult soare, să nu fiu un nimic, Ce-și caută scăparea fugind la inamic. Stejarul care singur răzbește în
DNDan NeicuțescuActorul
Luminile s-au stins, actorul Și-a tras încet pe pleoape storul, Visând la roluri și la scene, Plângând pe omul dintre ele. Cu pași mărunți, dinspre culise, Când reflectoarele sunt stinse, Ar vrea să
DNDan NeicuțescuAgonie
De ce mă-ngropi Cu mâinile-ți prea reci? De jar ai nopții stropi Ucid cuvinte seci. Cuvinte de iubire, Gustate prea adânc, Coase-mi gura cu fire Împletite din pământ. De ce mă-ngropi Cu
DNDan NeicuțescuDorințe
Ridică-ți ochii către zarea largă, Cascade de lumini să te inunde, Eu te salvez, șoptindu-ți că mi-ești dragă, Vrei să fugim oricând, oricum, oriunde? Din suflet să-mi alungi bolnave umbre, Să ne
DNDan NeicuțescuDe ziua lor
Cât te iubesc, frumoasa mea făptură Întruchipată-n vechile izvoade, Frumoasa mea, iubita mea cea pură Ce-aduci pe lume-ale iubirii roade. Când stelele se contopesc cu cerul, Și gândurile vindecă o
DNDan NeicuțescuSă vorbim despre iarnă
Vine iarna, norii zburdă, Simt frisoane, gânduri rele... Vîntul apăru prin luncă, Și-n oraș, zeci de umbrele. E Noiembrie, când ploaia Cu băltoace zgribulite, Ne aruncă în vâltoarea Umezelii
DNDan NeicuțescuPoem omului de artă
Aștept să mor, o ultimă dorință A celui plin de triste nebunii, Pe țărmul mării fără de credință, Să cad răpus d-eterne inerții. Vreau pescărușii ochii să-mi culeagă, Spre răsărit să-i poarte-n
DNDan NeicuțescuAnotimpuri suprapuse
Când vara prin suflet îmi trece, Și iarba-i mai caldă cu rouă, Când toamna din iarnă e rece, Și iarna-i mai toamnă când plouă, Când vara în Mai se arată, Și toamna cu vară te-mbie, Cănd vara o simt
DNDan NeicuțescuDialog târziu
Ce oboseală, ce sfârșeală, Când iarba crudă e uscată, Ascultă norii cum plâng, tată, Ascultă-a vieții melodramă. Îți mângâi părul de văpaie, Și ochii mari, întrebători, S-aprind în noaptea neagră
DNDan NeicuțescuOdă tinereții
Prea obosit, îmi caut muza Privind spre creste de lumină, În toamna rece arde frunza, Și amintirile m-animă. Suave pete de lumină, Se cern pe suflete pustii, Întreaga lume mi se-nchină, Dar tu te-ai
DNDan Neicuțescu