Poezie
Odă tinereții
2 min lectură·
Mediu
Prea obosit, îmi caut muza
Privind spre creste de lumină,
În toamna rece arde frunza,
Și amintirile m-animă.
Suave pete de lumină,
Se cern pe suflete pustii,
Întreaga lume mi se-nchină,
Dar tu te-ai dus și nu-mi mai vii.
Te-au obosit ciulinii vieții,
Te-au plictisit vâltori pustii,
Sărut înfrigurat nămeții
Născuți în suflete târzii.
Și negurile mă-mpresoară,
E noapte-acum în plină zi,
Și sufletul mi se-nfioară,
Căci tu te-ai dus și nu-mi mai vii.
Pe piramide de lumină
Trezitu-m-am într-un sfârșit,
E prea târziu să ai vreo vină,
Înaintând, ai obosit...
Rămâi o caldă amintire
Într-un trecut prea luminos,
Rămâi fierbintea revenire
A timpurilor ce au fost...
Când ai plecat de lângă mine,
De-al vieții val prea tracasat,
Chiar zilele mi-erau străine,
Și n-am simțit cum ai zburat.
Dar uite, a sosit și clipa
Când am simțit că te-am pierdut,
Spre ceruri îmi întind aripa,
Și te visez cum te sărut.
Iubita mea cu ochi de stele,
Unde te-ai dus și te-ai ascuns?
Zilele-mi trec mereu mai grele,
Mai îmbibate de neajuns.
Ireversibil timpul curge,
Iar eu mă duc spre infinit,
Dorința mea spre ceruri fuge,
Căci tu plecând, n-ai mai venit.
Mă pierd în pete de lumină,
Privind spre crestele mărețe,
Sunt bradul fără de rășină,
Unde te-ai dus tu, tinerețe?
00895
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Neicuțescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 212
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Neicuțescu. “Odă tinereții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-neicutescu/poezie/14169449/oda-tineretiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.