Poezie
Un ultim tren
1 min lectură·
Mediu
Un tren avem cu toții-n viață,
Mai lung, mai scurt sau trepidant,
Vieți de vagoane-am adunat,
Pe cer senin sau mai cu ceață.
Și-o gară-avem, nimeni n-o știe,
În care mulți au poposit,
Dar trenu-acesta s-a oprit,
Iar halta vieții e pustie.
Trenuri de foc îmi curg în vine,
Un șuierat, un aspru cânt,
Azi trenul mușcă din pământ,
Tren fantomatic, fără șine.
Am depășit a vieții poartă,
Nu mai am timp nici de semnal,
Un ultim șuierat fatal,
O gară pe o linie moartă.
Peronu-i gol în dimineață,
Un ultim tren, un ultim dor,
Un tren cu-n ultim călător,
Pendulă între iad și viață.
Aștept în gară-un ultim zbor,
Pe-al vieții scurt mosor de ață,
Tristețea mi-a-ngheţat pe față,
Iar n-am bilet Bătrâne Controlor…
Macazul vieții astăzi a căzut
pe-o linie moartă... Trenul l-am pierdut!
00849
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Neicuțescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Neicuțescu. “Un ultim tren.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-neicutescu/poezie/14171396/un-ultim-trenComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.