Pelerinul fără pelerină

ne propui, parca, sa omoram timpul si sa-l asezam cu fata in sus, un fel de enigma tehnica. cu atentie descoperim o migaloasa impletitura de personaje si simboluri adecvate lor.
ai putea crede ca troneaza un eros adolescent care poate fi simultan si terestru si astral, plimbandu-se nestingherit printre pleiade (closca cu pui) in zori sau plutind pe stanci de gheata imbracat in piele de Ursa. e un amalgam de stele, comete, zei, pleiade, ingeri, urse, nove.
placut mult:
afundat în spațiu până la genunchi
îngerul meu și-a cioplit un telescop
dintr-un trunchi de de salcie
si
joc dincolo de timp în jurul unei nove
ce doinește din fluier
frumos
cu drag

Imi vine sa zic in fata acestei alcatuiri, calatorie pe axul perpendicular pe discul existentei noastre, nu prea mult, doar atat cat sa tragi cu ochiul si sa poti simti inca o data forta centripeta adundandu-ti puterile risipite de rotirea nesfarsita, centrifuga.
Un final previzibil, inca omenesc deci. Asteptarea vine cand nu o mai astepti.
Nu ma sfiesc sa mai atarn o stea galbena pe fruntea pelerinului acestuia, fie-mi gestul iertat de inutilitate si de oboseala unei calatorii din care m-am intors, din pacate, fara prea multe amintiri de povestit.
Bobadil.