Poezie
primenirea din cuvinte
un anotimp numit eternitate
1 min lectură·
Mediu
lumina aleargă în pielea goală
puntea străjuită de sălcii piaptănă undele râului
la vale curge doar liniștea
amurg
doi îngeri odihnindu-se de pe ruina unui surâs
culori adormite
dincolo de zare
*
noapte fără somn
cocori ruginiți de atâta drum
caută valea.
aud.
fum dulce-amărui de frunze uscate
*
de dimineață, miros de iarbă
un suflet liniștit mestecă rar
ultimele prune uscate
*
foșnete în grădini
un duh blând răsuflă din pământ
prin mușuroaie umede de cârtiță
*
spre mine întors
un brotac de jad, neclintit
amintiri
nu mai știu cum am scăpat
din lumea umbrelor
075.730
0
drag,
Codruta