dan mihuț

claudiu,
textul nu e chiar plin de simboluri, dar e, așa cum ai spus, nu totdeauna bun la digestie. solicită un oarecare efort. cât despre a digera… dedal știe mai bine, el a rămas în viață. lupta ta cu ionuț caragea e veche și firească. poate și răbufnirile voastre. apreciez sinceritatea ta, dar nu merită să consumi efortul în aceste dispute.

mila sobovici,
se văd pasiunile tale în ceea ce ai spus. și nu ai fost nesimțită, pentru asta aveai dispensă. doar… dumnezeu cu mila!

ionuț,
încerc să mă gândesc de ce te-ai dus tu la palimpsest. iar claudiu se pare că nu a greșit. mulțumesc pentru faptul că aperi acest mod de a scrie, claudiu punea în discuție ceea ce ioan peia a argumentat pe larg un pic mai jos. aș aprecia dacă te-ai răfui cu claudiu prin alte metode și ai încerca să nu dai în nimeni. grupurile pe care le tot invoci sunt firești, se fac pe baze afinitive. nu văd unde e hiba.

basil,
surprins să te găsesc aici și mulțumit că ai apreciat. o cheie de lectură concisă și corectă. te mai aștept.

mihai,
ai văzut bine doza de satiră. sastisitul lector modern e mai viril decât cocoșatul care scrie. mai are și mândria de a cere ca toată lumea trebuie să scrie pentru orgasmaticele-i senzații.

ioana,
e o pledoarie corectă. așa e, dincolo de gustrurile noastre literare încercăm a cântări corect ce poate avea valoare. sau nu. pledoaria propriilor gusturi poate pica în vulgaritate și infatuare.

adriana,
în general apare și autorul. cu explicații sau fară. câteva chei au fost date mai sus. eu îți pot reduce textul la o axa. firul ariadnei – scrisul, sensul călătoriei și salvarea ei (ideal împărțit între autor și cititor), tezeu – călătorul scriitor, labirintul - sumă a scrisului, minotaurul – ceea ce ramâne dincolo de înțeles, dedal și icar – cei care, urcând și schimbând planurile, încearcă să eludeze călătoria și penitența scrisului murind sau trăind. mai există și alt gen de cititor, cel care nici nu intră, oaspetele cu pleoape tencuite.

dan dediu,
ești tânar și inteligent, mai ai timp. dacă nu ți se topește ceara.

costin,
de acord cu tine. de multe ori am mai auzit ce spui. știi tu cumva ce înseamnă poezia și nu vrei să ne spui?! ideea e că nu-ți impune nimeni ce să citești. nici tu nu poți impune ca toată lumea să scrie pentru orgasmul tău. eu nu cred în orgasmul ăsta pe care îl lauzi. nu tot timpul. și nu e orgasm.

ioan,
și tu aperi modul tău de a scrie și gusturile tale literare. recunosc că sunt dezamăgit un pic, dar îți respect opiniile. teoria lectorului naiv (onest? nici în asta nu cred!) o mai poți spune o dată, dar e sărmană. eu nu vreau să intru în grațiile nimănui. textele de acest gen le poți numi elitiste, vanitoase, fățarnice, snoabe, etc. numai că, dincolo de catalogări, există și respingerea a ceea ce ne cere efort de înțelegere și participare intelectuală. nu-mi place cum, sub masca acelui cititor onest, strâmbi din nas și expediezi. nu intru în amănunte, se pot spune extrem de multe lucruri în genul acesta de pledoarii. la o bere și-un tutun. dar, cum tu nu mă “iubești”, ne mai vedem tot pe site.

mariana,
fericire maximă, constănțeanco!

ionuț,
mă bucură modul în care vezi tu lucrurile și pot miza pe faptul că, dincolo de motivații, am văzut că totdeauna ai încercat să fii cinstit. nu fi dezamăgit de site, e firesc să fie așa. eu nu cred în poezia populistă, pentru mase. dacă precupețele nu înțelege nimic, mi-e egal. există o educație care te face să ajungi să înțelegi poezia, un efort.

vă mulțumesc pentru trecerea voastră și pentru cuvinte. celor care au apreciat textul le mulțumesc pentru încredere.
la bună citire!

ioana,
frumos demersul tău. ai văzut bine și mă bucur că mai intra cineva, din când în când, prin citadelă. ai dat o serie cuprinzătoare de explicații la ce am scris eu. da, m-am simțit ușurat. mulțumesc frumos!

miriam,
te mai aștept.

ioana,
textele sunt provocări, răscoliri, călătorii. inițierea ține de un oarecare bagaj cultural, așa e. o să încerc să le fac mai puțin \"prea livrești\", dar nu promit. chiar dacă a cam fugit comunitatea de sub textele mele.

mulțumesc mult.

valeriu - să-ți triască umorul!

elena - probabil cu multe cerneluri. mai toate. și nu au pretenții.

mulțumesc.

e bine și la mărfuri-tranzit, valeriu. stațiile comerciale se construesc mai rar prin partea asta. și... te ridici tu. ia o mână de-aici!

semnele voastre sunt importante, mai ales sub acest text, nu mult însemnând până la o limită, ci enorm. uneori scrisul înseamnă prea mult. iar ceea ce trăiește în el trece dincolo și asta când abia mai putem percepe existența acestui dincolo. vă mulțumesc.

ioana,
cred că nu te-am supărat cu ceva în comentariul meu, sper doar că ai simțit că vrei să mai adaugi ceva. îți mulțumesc.

anuar brahem,
nu știu nimic de legile lui asimov cu privire la roboții literari, astefel încât doar îți mulțumesc pentru trecerea pe aici și pentru aventura pe care ai lasat-o în urmă.

e bine că, de la locul nostru, putem exercita tăcerea. nu aplaudăm, comedia e întoarsă cu picioarele în sus și e pe masa de operație. să zicem că nu animalul o spintecă. vom aplauda cândva, desigur. mulțumesc, ioana.

ștefane, să înțeleg că-ți plac caii?!
numai bine!

mărite sevra,
mi-ai zis-o cu pound\'ul acela! nu-i așa că sunt mai bun decât pound? eu mă joc cu lexicu\', pound s-a jucat doar cu puța în nisip musolinian. da\' matale cu cin\' te joci? a propos de joc, deoarece am observat că ești înr-o continuă metamorfoză, propun să-ți schimbi numele. amatol sevraj.

noemi,
subtil comentariul tău. nu cred că e cazul să mai spui cuiva despre demon. râsul era jumatate al lui, restul contrafăcut. totuși, comentariul tău miroase a... ne-am mai întâlnit cumva?! mulțumesc de trecere!

iuleane,
textul vorbește despre relația autor-text-cetitor. și un fel de parodie la modul de a scrie al unor amici vechi. erau indicii prin text, dar... cheia din final a fost mâncată. curată scatofagie! și glumă amară a autorului textului nepriceput. ca și cetitorul. salve!

costin,
prețiozitatea poate fi fără miză, dar nu cred că o poți numi suferință dacă te gândești că eșafodajul e intenționat. trebuie să ai grijă pe unde calci, mai ales când folosești adjectivul \"academic\". mă bucur că nu corespunde ideilor tale estetice.

elena,
să mă pierzi?! stai calmă, m-am pierdut în trecere. dar revin.

nicoleta,
mulțumesc.

ioan albu,
poftă bună. sper să-ți suporte stomacul, doar ești băiat deștept cu proaspăt pierdută identitate.

elena,
ca să vezi că sunt un exemplar extrem de generos al rasei, îți împrumut eu una bucată bunic (pierdut și găsit într-o grotă geopolitică)

tizule,
să-mi faci și mie cunoștință cu poetul ăsta care reliefează o cultură bogată, te rog. de mult vreau să cunosc unul. și mai spune o dată să audă și fetele alea de pe rândul din spate, că eu deja-s umectat fleașcăăăă!

bine-ați trecut, vă mulțumesc!

eu credeam c-am trecut pe-acolo și mi-am exprimat opinia. aștept acum să văd dacă vei mai scrie așa. în plus... nu văd unde mi-ai dedicat acel poem. apare doar bunica mea, dumnezeu s-o ierte! te văd eu jovială (asta vor să spună semnele de genul: \":)))))\" ?!), dar să mai scriu încă un comentariu...?! prea mult umor!

ioane,
mai citește o dată. și nu te mai consola că ar fi de la soare, e de la... dar de ce să-ți spun?! află!

elena,
mulțumesc. lin?! e ceva nou. înseamnă că nu trebuie să mai încerc.

e o bucurie rară când, după ce l-au bântuit pe autor, textele încep să locuiască prin simțurile celui care citește. înseamnă că m-am \"ascuns\" aproape perfect. ce pot să mai spun?! îmi leg o eșarfă de-un mândru ganglion și tac. nu înainte de a mulțumi.

minus \"pe\" de după sinucidere, prim cuvânt din primă paranteză. eroare cauzată de tribulație

sergiu,
aș face eu un joc legat de sinucidere (pe care nu-mi dau seama de unde ți-a transmis relații matematice sau tridimensionale, dar accept că textul e deschis și e bine ca e luat așa), dar nu e cazul și, dependent de mundan cum sunt, doar mă bucur că ți-a plăcut.
nu o lua ca sfat, nu vând iluzii de genul ăsta.
ziua mai bună a fost și e, mulțumesc.

elena (fără troie?!),
bine c-ai trecut, fie și din cauza mea. mulțumesc și în numele bunicii.

măștile sunt formule demodate, se poartă doar, ar fi mult mai greu fară persona, dar... poetul poemului meu stă în el. uneori la motel, numai miercurea. și nu-i place să doarmă cu poezia. nici s-o viseze. are alte vise. accept provocarea cu panza. incepe tu.

iar descoperirile țin loc de \"n-am timp să nu iubesc\".