dan mihuț

simpatică și elegată doamnă,
chit să sunt eu un stegosaurus, n-am suplețea fetelor de pension marca \"choisi mangâru\", dar... diferența între alegorie și compotul dumneata e urieșească! să nu confundăm un osuar arheologic cu groapa de ciolane de lângă abatorul chitila! umorul meu de filon neaoș hibridizat cu crăcănări din cronicarii munteni și cu praf de pe mâncătorii de budincă englezească... o fi el sărman și trecut, dar nici liturghiile pomicole împănate cu ștevie și lobodă și date cu sirop de arțar din zona kronstadt-ului ca să aibă înfățișare de armură dichisită prin manufacturile teutone... neeeah! nu mă empresionează. așadar, te conjur, când te apuci să-mi torni în țăcălia mea seacă vreo sugetie, fă-o ambetată de aromoterapia occidentală, pusă la maieutică și chiloțiutică, hermeneutizată și crocantizată pren cuptoare mai puțin fățarnice decât saivanele (fie ele și utilate după manualul de creștre a ovinelor de preerie americană) intramontane de unde ne cumpărăm brânza. și mai fundarisește păcătoasele astea de sugestii pe ape mai puțin tulburate de bioritmuri, că nervurile mele sunt mai simpatice decât aparatura nanometrică! deh, s-avem iertare pentru păcatele de toate zilele!

victore,
probabil că macazul ăsta te-a adus la relativele juisări literare de care zici. și stai calm, nu-ți dau satisfacția de a deveni \"fan mihuț\" nici dacă-mi promiți un fan club, dar e interesant să văd \"temperaturi\" și prin cerebelu\' matale. ok, mai încercăm!

ioana, o fi și asta o cheie. dar să rămânem în feminitate, știi cum e: ne jucăm, ne amuzăm, dar nu părăsim incinta.

noemi,
zău că sunt descumpănit! apăi, ce caută poliloghia asta cu mere pădurețe, pere mălăiețe, marmeladă made in făltișeni, tarabe de trotuar, poheți mârâitori și alte lighioane ieșite total din context?! adică tu ai scăpat pluta spre derive semantice care merită o abordare mult mai specializată?! ce e în capul tău?! gohs! singura chestie mai de doamne ajută ar fi faza cu mărul spartan al lui paris și mărul starkrimson al lui tell me what\'s the damned problem with your metabolic pathways?!

oferta ta a fost observată și va fi analizată. până atunci bea un pahar de apă și calmează-te, nu e nevoie să spui același lucru de zece ori.

victore, m\'am tot uitat în timp la reacțiile tale vis\'a\'vis de anumite texte și mă amuz acum. văd că ai tendința de a regreta că, dincolo de vehemența cu care\'ți susții uneori inapetența pentru anumite texte, pici într\'o formă de duioșie inutilă când îți mai și pui cenușă în cap, după ce ai făcut harcea-parcea textul respectiv. și nu aș fi intervenit, nu mă simt mecanic, dacă nu aș avea o mică idee care se poate dovedi inoperantă, dar care îmi tot dă ghes de-o vreme. orgoliul ăsta de a ne închipui fiecare clitorisul literaturii e cum nu se poate mai fericit. îmi pare că, de multe ori, pozezi în acest clitoris pretinzând că, din moment ce nu te atinge pe tine, un text trebuie măcelărit. și mă apucă și pe mine duioșia când văd că, în loc să înghițim ceea ce ne place sau să punem ochiul constructiv pe un text, ne grăbim să săm la gioale că ni se trezește nouă instinctul de mare vânător în texticole și demonstrăm că mușchii noștri e mai tari decât ai lor. mare păcat. crezi că folosește cuiva încordarea asta? niciodată nu mi-au plăcut indivizii care sunt categorici în ceea ce afirmă cu atât mai mult cu cât devin obtuzi, agresivi. și foarte serioși. până la urmă, dincolo de exigențele de rigoare, dar e nedrept să credem că tot ceea ce nu ne place nu e bun. să vin cu argumente?! mi se pare că, dincolo de modul tău belicos de a interveni într-o conjunctură, ar fi binevenită o relaxare. te salut prietenește.

frate siliștean, la domeniul de vânătoare al domniei tale se pot trece cu vederea mojiciile, nu însă și nerăbdarea, că, vorba aia, monarhia încă mai așteaptă o șansă pe coclaurii ăștia, dar domnia ta nu mai așteaptă un căcănar de editor să miște deștiul spre adeziunea veșnică la polemica de față?! iertată-mi fie insolența cum mihai I de românia iartă pe prințul duda de hahahahaha și, cum margaretele se dau gârlă prin ecoturismul autohton, așa s\'or găsi și vreo câteva sinapse disponibile prin păcătoasa mea cutie craniană, sinapse capabile să călărească lipsa de noimă a articolului d\'aci, de deasupra. care, zău, suferă de o verticalitate semantică precum funia din sac, pen\'că începe, rațional aș zice, cu un telenovelistic stolo, continuă cu o referință la sexicyborgului ciorbex de sindicatix, ne subțiază printr-un fir de telefon de culoare nu roșu-moscovit ci cacaovanilia de cotroceni între palatul cu același nume și castelul \"reședința mea de vară e la țară, săvârșită-n săvârșin, pen\'că e cald și e frig, castelani, ce peleșul nostru!\" (aici ar fi necesară o precizare - dom\' căpitan picard jean-lux de biruințe nu are răbdare să asculte pe comandantu\' riker-boc, pe klingonianul stolo, pe șambelanul adriean-data videanu, locotentent în rezervă, pe blestematul de teleportat, ilegal și ilicit, hardeanu din exguvernul tăriceanu (ect, etc, etc, etc) și încă vreo 20 de milioane de hughenoți găozari mâncători rahat terapeutic pe plaiurile carpato-danubiano-pontice, și crede domnia ta că ar avea timp să-l asculte pe refuzatul aeroportuar michael dă first, al doilea mihai după mihai tupeistu dă breiv, excelență pe care abia a înțeles-o doctorul groza la marea consultație din 47 din cauza unei dicții speciale, n-a înțeles-o tavarișu ilici când majestatea sa striga, prin 90, la turnul de control de la otopeni dar îi răspundea femeia de serviciu de la baneasa și spunea că e ceață, nu se vede nimic, dar nimic, doar minerii cum vin cu lămpașele să semnalizeze pista mă-sii, parcă piața universității... și nu prea îl înțelegem nici noi de-o vreme încoace pentru că tace cu aceeași dicție greoaie cu care s-a obișnuit doar sergiu nicolaescu în timp ce turna \"oglinda\", până când a decis să desemneze câștigător al castingului pentru rolul majestății sale un actor mai urât decât majestatea sa, dar mai ușor de captat de către urechea grosieră a cinefilului de dâmbovița...) iar faza asta chiar n\'o cred, adică e vorba de faza cu faza că majestatea sa mihai I de românia ar avea o idee despre proiectul \"un beso nunca mas\", serial care poate fi vizionat pe ecrane începând cu al doile boc al lui stolo până în toamna viitoare când se numără beso-urile și va ieși, sper, cu un beso în minus, că ne-am săturat, așa, găozari cum suntem, să ne tot pupe traian beso-escu. ca să nu mai zic nimic de dreptatea și adevărul din final că, vorba aia, cum a murit vasile roaită cu mâna pe manivelă, adică pe manivela sirenei de la atelierele grivița, așa o să murim și noi cu mâna pe manivelă, adică pe manivela sirenei dreptații și adevărului de la atelierele coaliției DA, dreptate și adevăr, sirenă pe care au tot chirăit-o o parte din personajele de mai sus până când cei grupați în jurul bravului tăriceanu die hard s-au adăpostit în basca marelui scamator traian iosefini antwerpen. și cu asta sper că domnia ta, frate siliștean, vei fi avut răbdare să ajungi până aici, desigur, cu cetitul, lucru pe care nici eu nu promit să-l mai fac. și iar cer să cumpănești deschis și neîncruntat la toate enormitățile pe care le-am scris mai sus, pen\'că, vorba unui părinte al nonsensului literar sau poate și politic... \"băsescu fără rânjet am văzut, dar rânjet fără băsescu...\" salve, popor siliștean, să trăiești bine!

scumpă domnișoară, mă iertați că vă confuzez percepția și vă intruzionez în metabolismul poetic fructe necorespunzătoare etaloanelor înalte ce vă caracterizează și vă ocluzionez stomahul delicat cu asemenea obecte contondente. promit să nu mai îndrăznesc, să fiu obedient și să respect canonul și topica subiect-predicat-complement-atribut. cu tot respectul datorat, al \'mneavoastră amploaiat și gentilom, anamarin bălărescu, studinte și avocat în drept.

poetroane, tocmai discutam într\'o noapte dintre cele trecute cu prietenul parisian și verde la incisivitate, ioan albu pre numele lui cinegetic, și ziceam că direcțiunea care vine din textele domniei tale de mai încoa\' e una cam neexploatată de exploatatorul poetic capitalist. și, trecând peste constatativul aspect al nonliteraturității demersului, mie îmi place încotro te duce valul. ești precum un anexionist care cuprinde cu înțelegerea\'i tandră patria altora și\'o învăluie, meșterește și pervers, într\'o aură a factorului civilizator de pe falii coltorale diferite, căci, mutatis mutandis, falangele alea cuceritoare mulg ugerul lamelor și, dacă vrei să transformi lumea geopolitic sau lingvistic, le mai pui să mulgă și plua prin ariditatea constantă specifică zonei invocate în text (mesopotamii sau platouri peruboliviene), o atacama sau o poezie românescă contemporană, că oricum ariditatea e o constantă și aici. iar \"arheologii\" n\'au decât să mulgă fal(n)icii megaliții, că tot aia obțin, s-a dus baba cu megalopolisul! aștept recidivele și mă bucur că ai revenit și pe plaiuri d\'astea poetrice. salve!

singura idee care se poate desprinde din lectură e ca te-ai cam căcat pe el de demers. textualismul ăsta care declanșează pântecăraie e chiar genul de literatură dezinterică care poate avea o explicație de context, dar tot o abordare puerilă rămâne. și cu senzația că protestele stârnite în mintea lectorului sunt justificate doar de lehamitea auctorială de tot rahatul. deci, dacă ar fi să se dea note, acet text ar fi de 10 căcați. bravo, pablito!

mulțumesc frumos pentru gânduri și cuvinte, deși pare prea formal acest mulțumesc, aș fi vrut s-o fac altfel, dar mijloacele... mulțumesc, mai ales, celor care au fost acolo, s-au sacrificat, a fost un vânt groaznic pe la romexpo, o veni înghețul cultural, dracu știe... toate cele bune

mulțumesc frumos pentru semne, celor de-aici și celorlalți, mai discreți. nu am ce să spun mai mult, nici prea multe de oferit. v-aștept pe cei care vreți să veniți la lansarea care nu va fi plictisitoare și, mai ales, la berea de după!

adriane, asta e așa, haideți să haidem! dacă le-ai pune toate într-un post... n-ar mai părea bătaie de joc.

ecaterina, tot simpatică rămâi, naiba s\'o ia de treabă! și când îți place ceva, și când nu-ți place...

petrache, la un așa instinct acaparator... eu ce să mai zic?! cred că e doar o întâmplare da, ca și tine.

ioan, mă mirai că veniși p\'acilea. adică nu mai ai nervi pe modernitatea trecută pe la peco și revigorată de caii putere de ultimă generație? deh, glumeam!

ioan, cred că vedem în jur ceea ce e și-n noi. și nu totdeauna borges are dreptate, adică nu toate oglinzile sunt abominabile, doar cele reale.

victore, uite, atitudinea asta e mai onestă decât precedentele, de aia te și felicit. nu-mi place faza aia cu gică contra. uneori lucrurile pot fi spuse clar și trebuia s-o faci din prima: du\'te, bă, la gară și lasa\'mă\'n pace cu nonsensurile astea! păi, mie nu\'mi rămâne decât să\'ți urez alte lecturi mult mai consistente decât îți pot oferi eu. că unde nu e, nici dumnezeu nu dă.

alexandru, nu știu cât prozaic, alții ar spune că e chiar prea puțin. dar, știi, gusturile... că până la argumente...

salve, dragilor!

căline, și chiar dacă nu e furie și doar energie, tot furie ar fi. acele noastre se mișcă altfel uneori la pulsiunile astea. căci boală nu e.
sănătosul ieșit din serviciu.

îmi puteți spune mie cui aparțin traducerile și voi menționa sub fiecare text în parte.

în cazul textelor înscrise în bibliotecă, n-ar fi rău să menționați și cui aparține traducerea, așa e cinstit față de strădania celor care fac posibile aceste mijlociri.

hm, o afirmație riscantă și extraliterară, iolanda. aci vorbim despre altceva, că dacă depășim hectarul și scoatem cuiele din sex și din copită... tare mi-e teamă că lucrurile ar sta altfel. hehe!

păi cum să nu fim identici, iolanda, dacă suntem frați manciurieni de zvastică?! și nu mai întreb ce manual de poezie ai citit tu că iar pășesc pe poantele confecționate din copitele proprii și, vezi doamne, fac un qvadruplu tupup în nas de mai mare stima. și o fi, din nou, păcat. plus că, vezi, ce avantaj pe capul unora?! când am făcut eu școala, nu aveam pe mr. google legat de piciorul patului.

albiertu, tu ai fi un băiat tare simpatic, creativ și creatin, combativ, chiar intuitiv și prosper din punct de vedere al sensibilității, adică pot chiar spune că ești, dar ai fi și mai și dacă nu ți-ai pune întrebări tâmpite. sper să nu devii și mai oarecum amical dacă iau toiagul avraamic de care vorbeai și-ți trăsnesc una peste degețelul ăla veleitar cu care bătuși întrebarea de mai sus. măi, albiertu, apăi tu te dovedești mai crocean decât jupânul benedetto care când pui întrebări de genul \"de ce e sexul bătut în cuie, ce, e cristal swarovski sau tatuaj făcut la pârnaie cu tuș infect?!\" mda, adică eu aș gândi ca un cocalar care a fost prins dând cu jula la geme false crezând că l-a apucat pe swarowski de texturile prețioase. dus la pârnaie, violat și tatuat. albiertu, mă bucur că evoluționismul matale intelectual se opri la opiniunea susnumitului inculpat benedetto croce care nu admitea evoluția conceptului de poeticitate dincolo de sens și emoție. ai rămas băiat cuminte, lucru de apreciat, nici ge călinescu, din malițiozitate specifică intelectualismului misogin, nu se culca cu târfa de avangardă din aceleași considerente. dar nu e frumos să te dai cu josul în sus în public și să-ți mai pui întrebări de genul ăsta la văleatul 2008, devii lipsit de spirit amical cu respectul față de tine însuți. să nu mai spun că ebluisarea matale dă formulări de genul \"delir în delir\", chestie digerabilă, tot de un secol încoace, până și pentru băiații cenacliști de la pârnaia rahova. deh, mă repet dacă, în concluzie, m-aș exprima în sensul unei minime școlarizări înaite de a demonstra bălărier, ca să parafrazez proverbiala matale sintagmă, o neînțelegere a spațiului în care, cu grație aș zice eu, încerci să bați câmpii, podișurile și depresiunile intramontane. la munte nu urci că te ucide ozonul. nu mai puțin oarecum amical decât domnia ta, străstrăstrănepotul lui croce!

mda, încă un offtopic pentru cei care au chef de orice altceva decât de discuții concrete. păi, mr. orășanu, e la mintea cocoșului că există și reguli nescrise, ar fi culmea ca regulamentul să conțină tot felul de amănunte pe care le cunoaștem ca reguli de bun simț comun. de ce crede domnia ta că e normal ca, la un text care are 15 comentarii, autorul să răspundă în alte 15 comentarii?! mi se pare că, din varii motive, căutați un motiv să lăsați alte comentarii offtopic. nu cred că se compară situația de aici cu cea semnalată de domnia ta mai sus. bineînțeles că am semnalat asta tuturor autorilor care, din alte motive pe cre nu le mai precizez, au lăsat comentarii succesive nejustificate. uneori mai scapă atenției editorilor, nu vă închipuiți că aici e o armată de oameni cărăra nu le scapă nimic.

ce nu e înțepenit în formulări tehnicist și forțat, e cioran în formă slabă, pierdut în suflul de cimpoi spart cinismului și mămăliga revoltei flambate cu poșircă. revolta trebuie tratată cu implicată detașare, probabil. altfel ajungem la cotizațiile de zarzavagiu al formelor de nevroză socială.