rețetă fară obiectivizare

această poezie aduce cu o rețetă de cocârț, adică: se iau lingurițele dar nu lingurițele qua obiecte fizice ci conținutul lor (zahăr) care se aruncă în ceaonul, ibricul, oala sau alt recipient așezat în prealabil pe plită. după ce se caramelizează, adaugi apă, de unde rezultă sirop, peste care torni alcohol dublu rafinat ori spirt medicinal. se recomandă adăugarea în compoziție a tuturor resturilor de băutură de prin casă (chiar bere răsuflată ori vin oțetit, nu vă fie frică, nu să simte la gust)

iar dacă-l bagi la frigider / bea din el și heidegger
(darămite muritorii de rând)

poetrică!
dacă observați manifestări neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului dumneavoastră!

rămân o fană a poeziilor tale, nu doar pentru că m-a îndemnat bunica ta, ai tu un stil haios de a spune lucrurilor pe nume. mi-a plăcut grija lingurițelor. nu ai specificat din ce aliaj sunt făcute:))

elena, asta îmi dă o anume siguranță. și după ce rețetă ești tu fană? poate sunt eu haios, dar... dar recunoaște că bunica a avut un rol important. lingurițele sunt din argint, ca pentru ciupercile otrăvite.

raspuns: din noi, cu ajutorul linguritelor, se arunca: argintaria de zestre si de dar la botez, georgia o\'keefe si riga crypto, eugene cu tot cu the axe, satinurile fanate ale bunicii si, peste umar, cu doua imbucaturi de sare, coerenta lui....cum il chema?...ah, rares....

noemi, ești deșteaptă! asta e o soluție. o să-l întreb pe rareș să vedem dacă e de acord.