Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dan-mihutDM
dan mihuț
@dan-mihut
Poezie

text feminin

2 min lectură·
Mediu
primul lucru în dimineață ar trebui să fie aratul trupului dar
ți-ai demontat brăzdarele unghiilor privind urma de sidef
rămasă pe piele de la răsucirile prin textura nopții
prin textul dragostei
canalele orelor de după miez de noapte în emisfera nordică
gheizerele
și căldura pubiană apoi lacrimile din sud
către călcâie curgând
din ghețar
pulsul accelerat al vânătorii
ca o nesfârșită însingurare de cuvinte pedestre
când îl cuprinzi pe fiecare din noi și-l dobori
smulgând pielea și sfârtecarea ca o parte a clipelor
crescute chisturi de panică
atâtea ape plutesc prin aceste animale globoidale care dau
freaticul sine îmbrăcat în gesturi de lene
drumuri cu țesuturi reconstruite
și pași retezați din genunchi
(există o naivitate a morților erotice
la fiecare rezervă din acest babel cu ferestre adânci și vedere
spre grădina retezată din care-ți culegi
părți din familie
tu nu faci dragoste fără să știi că lumea are
o locuință în care nu se face niciodată curat
în care lucrurile stau împrăștiate forme de relief
moarte după prima pătrundere și tipăt ascuns)
și cuvintele întinse pe sub noi tresar lovite
pernele moi din întrebări
patul înalt din elemente de legătură așezate
clasificat
apoi țipătul tău din țipetele lor
ce transformă și înghit cu o foame roșie fiecare apăsare
fiecare parte a corpului care nu are un poem al său
apoi mă întrebi dintr-o dată
ce sex are textul pe care îl naștem
și-ți răspund speriat
022624
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
235
Citire
2 min
Versuri
36
Actualizat

Cum sa citezi

dan mihuț. “text feminin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/190784/text-feminin

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@marta-cremenyMC
Marta Cremeny
Faină arhitectura poeziei, reușită, și spun asta pentru că, deși trecusem nepăsătoare peste titlu, odată ajunsă la sfârșit, a izbucnit simplu dezlegarea: ,,text feminin”, mi-am zis. Și am parcurs rapid drumul înapoi. Capcana cuvântului, adeverirea, eliberarea până la urmă. Sau perpetuarea capcanei. Fie și numai pentru inserțiunea-meditație, calm-constatatoare, care în mod ciudat devine liantul exploziei finale și tot trebuia să îți spun că au ceva fascinant versurile tale.
Parcă aș fi renunțat la explicitarea ,,de gen” . Și cu ,,urma de sidef” aș fi făcut ceva, însă nu e așa important.
Dincolo de discuția accesibil, asimilabil, veridic/sau nu care am observat că s-a tot purtat, dincolo de mirarea mea în fața aparenței de notare și în același timp de pătrundere prin toate straturile ce țin de simțire, fascinant este termenul prin care aș caracteriza (de ar fi nevoie) textele tale. Deși știu că este aiurea oarecum să rup din text, mai ales că el se susține prin/în întreg și nici citarea autorului în subsolul propriei poezii nu este potrivită, voi trece totuși versurile la care mă gândesc încă:
,,apoi țipătul tău din țipetele lor
ce transformă și înghit cu o foame roșie fiecare apăsare
fiecare parte a corpului care nu are un poem al său”.

0
@dan-mihutDM
dan mihuț
narcisa, de la texistență a plecat ideea textului și tot de acolo cu \"încolăcirea\" lui. mă bucur că i-ai găsit anume tentacule. în privința titlului aveai perfectă dreptate. discuțiile de care pomeneai nu sunt, deseori, serioase. din păcate, de multe ori, ce se întâmplă pe acest site e mai degrabă \"caterincă\" decât fie și experimente literare. îți mulțumesc pentru răbdare, seriozitate și apreciere.
0