Poezie
plouă, asfaltul e cald
1 min lectură·
Mediu
iau un taxi prin ploaie chiar dacă vineri a murit
un elev și asfaltul e o parte din ce nu pot pricepe
mie nu mi se pare că ar trebui să mori
taximetristul zice că nu
toți vorbim despre fleacuri când avem un nod la pantofi
care să ne țină, când se întâmplă ceva vine o macara
te ridică și te pune la loc
ca-n scenele alea cu stalin, numai că pe el îl dădeau jos
sau dacă puneai filmele
invers
îl urcau înapoi
defilările seamănă la urma urmei cu un cortegiu
în care nimeni nu știe unde e mortul
se uită toți către cel care
pare să știe, mie mi-e cald
chiar și eu știu
034.533
0
un joc în care nu știi care este personajul principal dintre cele precizate în text. căci persoana întâi singular păstrează oricum vocea_celui ce informează, atent la pantofi.
da, capcane construite mai succint, de aceea senzația de adiacent pe care textele anterioare o transmiteau în zonele unde se dezvoltau paralelele, analogiile, detalierile, e aici bine îngropată.
fără ca prin asta să fie lezată ambiguitatea nepretențioasă pa care o servește finalul, de pildă.