Poezie
ultima insectă eram eu
1 min lectură·
Mediu
mi se strângea în stern un stol de insecte arămii
le numărai tăcută, era prea frig să mă prinzi în brațe
să stau acolo ca-ntr-un adăpost atomic și să număr
șuierăturile zilelor care se izbeau de carne și se înfundau
îmi spuneai că e mai bine că-n noi se sapă tranșee
că nu avem timp să ne gândim cum ne-am izolat
lăsam tunurile să bată, nu auzeam cum gâlgâie
cum trosnește și se împrăștie cealaltă parte din
necunoscut
și când ajungeai la ultima insectă eram eu, poate
mai adâncit în sacul de plastic în care purtam țipetele
deznădejdea și celelalte fleacuri prin care războiul
ne face albi, ne face liberi să omorâm ce vrem în noi
ne crește mâini și picioare care au o existență a lor
fără să știm că toate aceste organe se unesc în altă parte
necunoscută
053.869
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan mihuț
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
dan mihuț. “ultima insectă eram eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/1737288/ultima-insecta-eram-euComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INSpectaculoasă lupta insectelor. Forța imaginarului menține interesul pentru acest text. Ne aduci într-un adăpost atomic și ne spui ce se poate întâmpla acolo. Extraordinar versul \"liberi să omorâm ce vrem noi\". Dar văd o anumită încrâncenare, eu aș prefera poeme mai relaxate din partea dumitale, o destindere a arcurilor din text, o aerisire a lui. De ce recurgi la tilul \"Viața e în altă parte\"? Da, e simpatică folosirea citatelor literare, dar sugerez \"Ultima insectă eram eu\", e o denumire mai originală. Poate greșesc, tama
0
DMdane, vedem, strofa a 3a are probleme, ai dreptate. cât despre volum... să fim oameni serioși, nu?!
costine, ești deștept rău, dar ce-ai vrut să spui, că dacă vrei să zici că e greșit acordul, apoi mai uită-te și tu prin notițele din școală.
tamara, zici să scriu ceva soft sau underground, ai?! și, eventual, să dau titlu \"insuportabila ușurătate a ființei\".
ar fi o treabă cu titlul tău, dar mi se pare că particularizează prea mult. mai vedem.
mulțumesc pentru păreri!
costine, ești deștept rău, dar ce-ai vrut să spui, că dacă vrei să zici că e greșit acordul, apoi mai uită-te și tu prin notițele din școală.
tamara, zici să scriu ceva soft sau underground, ai?! și, eventual, să dau titlu \"insuportabila ușurătate a ființei\".
ar fi o treabă cu titlul tău, dar mi se pare că particularizează prea mult. mai vedem.
mulțumesc pentru păreri!
0
RRLuptând cu ‘războaiele din noi’, săpăm tranșee în care ne aruncăm sclavii creați din necunoaștere și strivim ‘stolul de insecte arămii’ ce zboară prin atmosfera sufletului , hrănindu-se cu mizeriile și spaimele lăuntrice.
Stăm în singurătate ca într-un ‘adăpost atomic’, în timp ce iubirea presară mine pe cealaltă parte a vieții.
Stăm în singurătate ca într-un ‘adăpost atomic’, în timp ce iubirea presară mine pe cealaltă parte a vieții.
0
Ingreuneaza poezia, se sfarseste prea filozofal, iar :
\"încearcă să găsească zonele nealterate din ce credeam că e
marea dragoste\" suna foarte rau.