Lacăte pe toate porțile orașului
Asediat de ape.
Lacăte grele din ape murdare.
Ciorile s-au adunat speriate
Pe acoperișul Catedralei.
Îndură ploaia și croncăne
Din când în când a disperare.
În
De sus, de la mine,
Le-am spus crengilor fumegânde
Mirosind a coajă putredă,
A argilă înroșită în incendiile care le-au petrecut:
Refuzați-mă dacă sunteți în stare!
Eu voi cădea
Până la
Þi-ai uitat pe fereastră
Șiragul verde din zmaralde.
Nici-o pagubă! mi-am zis zâmbind;
Oricum, nu îmi plăcea cum îți vine.
La ochii tăi albaștri
Altceva ți s-ar fi potrivit.
Până să mă trezesc
Îți spun sincer, fără nici o reținere:
Ascunde dragă poveștile, de mine!
Sunt în stare să ascult zi și noapte;
Ori ce fel de poveste!
Sunt dependent de întâmplări neverosimile,
De aventuri, de
Alunecăm încet, alunecăm
Ca într-o groapă;
Într-o lume care parcă nu e a noastră.
Împrejur e atâta tăcere!
Și o umbră fără contur.
De pe faleză ciorile ne privesc bănuitoare;
Parcă se reped
Dacă vei fugi de la mine,
Te voi culege
De pe drumurile pe care vei rătăci.
Doar știi bine:
Nu există loc pe Pământ
Din care să nu te poți întoarce
La mine.
Dimineața doar, să nu vii.
Înainte
Părinților nu mă puteam destăinui.
Simțeam că între noi e un paravan
Mai mare decât diferența de vârstă.
Mai înalt decât diferența de statut.
Dimineața când venea mama să mă trezească
Și mă
Din cimitir nu pleci cu mâna goală.
Doar atunci când nu mai pleci deloc!
Băutura se amestecă în butelia din plastic așa cum vine.
Ca apele pe Argeș.
Iese o licoare a’ntâia;
Un fel de tricolor
Mă învârt printre oameni orgolioși.
Nu sunt răi, nu sunt înfumurați.
Nu acceptă compătimirea.
Printre ei mă simt ca o vrabie rătăcită
Pe un cer stăpânit de vulturi
La traversarea deșertului:
Nu
Umblu pe străzi ca o nălucă.
Nimeni nu mă întreabă nimic.
Pomii, mai treacă-meargă!
Ei sunt timizi, îi știu de mici,
De când erau doar niște biete nuiele.
Dar gardurile, porțile, stâlpii?
Ar fi
O ceață moale, albă i se prelingea încet de pe ochi, de pe minte. Parcă cineva i-ar fi turnat o oală cu lapte peste cap și acum i se scurgea albeața cleioasă pe obraji la vale.
Se trezise parțial în
Azi-noapte
Păianjenul a coborât din colțul său de pe tavan.
Gentil, a întrebat: se poate?
Nu i-am răspuns; dormeam.
A înțeles că da.
- Vei avea oaspeți, mi-a șoptit.
- Ei, oaspeți! Cine?
În
Zilele dormitează înfășurate
În cearșafuri fierbinți din tablă.
Picotesc tolănite peste portul leneș
Ca un divan acoperit cu o cuvertură verde.
Toată suflarea aceea multicoloră
Tresaltă, se
Stau la pândă cu teama ascunsă în suflet.
Aștept bezna să vină.
M-am înarmat cu mănuși, cu mască.
Mi-am pregătit și cuțite la pleoape.
Tocmai bune de retezat orice speranță nocturnă.
Nu se poate
Cireșele pe care nu le-am cules,
S-au prăpădit fără rost.
Unele au fost ciugulite de ciori.
Le-au dezvelit sâmburii
Ca pe niște cranii albe.
Celelalte au îmbătrânit
Și s-au zbârcit sub atâtea
Într-o noapte te-am despletit.
Te zbăteai într-o lume ostilă.
Somnul îți era chinuit;
Suspinele erau bolovanii drumului tău.
Simțeam, știam,
Că o vrajă rea îți germinează în suflet
Și voiam s-o
Nu sunt nebun de legat;
Sunt doar nebun după tine!
Gata să zbor pe aripa ta
Până când vijeliile timpului
Mă vor arunca,
Fir de polen rătăcit,
Înapoi în corola din care-am plecat.
Seara, când
M-am retras în laborator.
Ușile zăvorâte,
Ferestrele cu storurile trase.
Vreau să creez o lume nouă,
Pur matematică,
Din care să lipsească
Anomaliile acumulate
Dealungul istoriei.
Ecuațiile
Fermecat de cuvinte,
Adonis care se admiră
În oglinzi mincinoase,
Omul acesta este bolnav de cuvinte.
Nici nu simte cum îi apar pe limbă.
Cresc asemenea unor solzi.
Îl împiedică să le
Spiridon a fost dat afară de la restaurantul Dunărea. Toți obișnuiții localului dar nu numai ei s-au mirat de această mișcare neașteptată a noului proprietar.
Bucătar excepțional, Spiridon considera
Am prins ultimul loc
Pe fuselajul ultimului vis;
Așa cumva, în picioare.
Ce s-ar fi întâmplat dacă mai întârziam un minut?
Pe vreme de plaoie,
Toate frunzele își fac mărturisirea de pe
Într-o zi
Þi-am dăruit inima.
Încrezător sau naiv,
Þi-am atârnat-o la piept,
Pandantiv viu,
Fără să-ți cer în schimb
Altceva.
A început să pulseze timid;
Vultur șchiop
Cu aripile
Nu vreau să las nimic scris
Celor care vor veni după mine
Să caute pietrele prețioase
Pe care eu nu le-am aflat.
Dacă vor trece
De vameșii dela intrare,
Se vor lipi de pereții mucegăiți
Și se
Pe calea ferată trec patru trenuri pe zi.
Două spre Vest către Carei,
Celelalte către Zalău în cealaltă parte.
O fi același tren
Care se învârte ca Păvăluc nebunul
Pe călcâiele cizmelor
DD