Pași sacadați.
Chinui asfaltul
Îndepărtându-te.
Sunt clopote.
Rezonanța lor mă doare.
Puncte de suspensie
La mijlocul unei fraze neterminate.
Cerul înnorat e orb.
L-am chemat ca martor.
Și-a
Urcând, coborând,
Urcând, coborând,
Am rămas fără suflu, aproape.
Dom’le, să-mi fi luat un cal, ceva,
Sau vreun tractor, mai bine!
Uite, acum c-am ajuns,
Nici nu mai am suflu să vorbesc,
Să
In martie florile se imbata cu roua si se cearta toata dimineata fara sa afle, pana la amiaza, care e cea mai frumoasa.
Intre timp soarele incalzeste mai tare si roua se evapora. Bietele flori se
Dacă cerul Spaniei ar fi o oglindă,
Ar reflecta câmpiile nesfârșite
În care căpșunile dorm
La umbra frunzelor
Întoarse cu fața în jos.
Ar reflecta spinările aplecate
Ca niște lumânări
Sub
De pe unde-am umblat,
Am adunat tot felul de nimicuri;
Să-mi amintească de tine,
Să te evoce în vre-un fel.
Dintr-o sinagogă
Am luat-o pe Rachela;
O statuetă foarte sugestivă
Pentru
Ca să putem dormi împreună
Ar trebui să ne împletim visele
În plasa unui păianjen nocturn.
Să o atârnăm în colțul
Inimii în care ne vom ascunde.
Altfel, ce aș avea să-ți povestesc
Noaptea
Mamă, cum e în Rai?
Tot așa, cine are, are, cine nu, nu?
Dimineața, tot devreme te scoli?
Te mai plimbi prin grădină cu mâinile la spate?
Dar vecinilor, binețe le mai dai?
Cum e vremea, recolta
Miraculoasă, Dorothy Street
„Aceasta nu este proză.” veți zice. „Este un poem.”
O să vă dau dreptate.
Când mă întorc de la lucru și intru pe strada mea, parcă trec într-o altă lume; mă trezesc
Anunțăm apariția la Casa de Editură LULU Inc. a volumului de proze „Gardul Pustiul dintre noi” datorat scriitorului californian de origine română, Dan David.
Cunoscut îndeosebi ca poet după
În autobuze mă simt foarte bine.
Și în tramvaie.
Simt oamenii umăr la umăr.
Atât de aproape
Încât pot să vă spun dintr-odată
Ce poartă pasagerul din față
Prin buzunare.
Simt căldura
Aștept
În aleea aceasta întunecoasă
Ca tunelul metroului New-Yorkez.
Din moment în moment
Vagoanele albastre
Îmi vor străbate urechile;
Cercei insolenți sfâșiind carnea crudă.
Dar nu!
Pe
Cum tot mă doare capul
După coniacul de-aseară,
Surogat american cu nume de împrumut,
Ies pe maidan la cioata retezată
De fierăstrăul lui Steve.
Îi număr cercurile umede.
Mă înjunghie fiecare
Plouă de trei zile.
Aprilie ne minte din nou.
Soarelui îi e rușine să iasă din spatele norilor.
Doamna nu ne-a mai scos în curte, la „sport”.
Mi-e frig.
Stau în clasă cu fesul tras pe
În Paradis ne luăm unii după alții;
Ca la școală.
Murim de plictiseală, dar nu putem înjura.
Nici piedică unul altuia nu ne putem pune.
Mai mult ne zâmbim.
Chiar și când cineva, în
Atent la tot împrejurul,
La gânduri, la vânt,
La aerul pe care-l respir,
Caut semnele destinului
Care mă împinge prin viață.
Semne, caut semne.
O petală căzută pe umărul stâng,
O fisură-n
Din volumul "Mașina de copiat zile"
Orașul m-a primit ca pe-un străin.
Mă privea cu ochii stinși ai funcționarilor plictisiți,
Ai necunoscuților întâlniți pe stardă.
Mă atingea cu umerii
Disperat de cruzimea obraznicilor papparazi,
De otrava gândului lor,
Am alergat peste câmpul pârjolit
De urmele tălpilor înflăcărate.
Să te ascund, să te salvez,
Te-am absorbit în orbite
În
De Sfântul Valentin nu m-am simțit prea bine; am răcit, am luat și o gripă.
„Hai să te mint!” mi-am zis, și mi-am lipit pe buze un zâmbet ca un fluture rătăcit primăvara prin grădina sufletului
Într-o dimineață, martie a răsărit pe ramura unui pom.
Era o încercare de zâmbet, un boboc roz.
Îl priveam uimit; mă întrebam oare ce soartă i s-o fi hărăzit?
Florile și cireșele au venit mult mai
Nu mai suport visele repetate noapte de noapte.
Aceleași ruine, aceleași drumuri desfundate; și fețele oamenilor sunt la fel, toate.
Spre ziuă, ca într-un cinematograf din anii ’50, se reiau visele
Când am călătorit prima oară cu trenul,
Un vagon de poștă și trei vagoane „de clasă”,
Eram cu mama și cu frații mai mici.
Noaptea îl visasem pe Arpad Bacsy,
Mustăciosul șef de gară, cu chipiul
Nu mă credeam în stare să am răbdare
Să aștept valurile să mă acopere cu nisip,
Iar timpul să uite de mine ca de o piatră oarecare.
Dar am reușit!
am fost frumos, am fost mare,
Eram preferatul
La Malibu, beți de soare,
Pescăruși cu aripi gri
Zboară peste Pacific Coast Highway.
Mângâie pietrele mele albe.
Stăpân și paznic,
Dumnezeu stă pe culme.
Domolește valurile mării
Pădurea a pornit la vale.
I s-a zburlit părul de pe picioare.
S-a înecat în lutul galben alunecând de sus
Ca un șarpe vărgat.
Pleoapele ei verzi clipeau speriate.
Tremurau de frica
DD