Poezie
Ciorile
1 min lectură·
Mediu
Alunecăm încet, alunecăm
Ca într-o groapă;
Într-o lume care parcă nu e a noastră.
Împrejur e atâta tăcere!
Și o umbră fără contur.
De pe faleză ciorile ne privesc bănuitoare;
Parcă se reped către noi
Ca în filmul lui Hitchcock.
De atâta stat în picioare,
Þi s-au umflat gleznele;
Să-ți rupă sandalele îngropate-n nisip.
„Vai dragă, ce frumos e apusul!”
„Dar nu e seară încă, dragă;
E abia la amiază!”
Ciorile urâcioase au zburat nu știu unde.
Prefăcută, ca o mireasă,
Marea se tânguie în șoaptă.
Dan David, Los Angeles, Ian.-04-2007.
012645
0
amical