dan david

Cerșesc ani, Cerșesc zile, Cerșesc iertare. Morile vieții mă macină Între dinții roților uriașe. Se învârt în tăcere Fără să le pese, fără să mă-ntrebe. Le privesc. Nu le pot opri. Le

La Santa Monica Seara e frumoasă ca o idilă. Briza, mângâiere din Sud, Urcă leneșă dinspre Pacific Pe străzile întrețesute ca un grătar. După câteva ceasuri de căutări Cocoțat pe rafturile de

Un nou volum de poezie. Îi invit pe cei interesați să acceseze situl de mai jos \"Dealul galben\" (www.lulu.com/dandavid) http://www.lulu.com/ O parte dintre poeziile scrise în 2006 de

Peste lume Zboară păsări descreierate. Se scurge din ele nisip Cu gust de cicoare prăjită prea mult. Pământul se zguduie. Țâșnesc jerbe de foc. Ochii mi se închid de la sine; Un veac, o

Potecile se întretaie undeva Dincolo de orizont; În trecut. Atât de departe! Gutuile galbene Mă duc cu gândul la mama mare, La scrinul ei vechi. L-a vândut într-o iarnă Să ne scape de

Dacă mă ridic din locul acesta Mi se descarcă bateriile în pământ. Nu voi putea trăi într-o casă Din care a pierit sufletul proprietății; Ca o naționalizare mascată. Într-o casă fără

Drumul acesta nu e pentru mine. Scrie No Exit! Niciodată nu intru Pe-un drum care n-are ieșire. Port în mine povara îndoielii Ca pe un șarpe rece lângă piele. O simt ziua și noaptea. Când

La ieșirea din metrou, lângă Cetate, Mă așteaptă în fiecare seară Aceeași țigancă înecată într-o mare de flori. Ochii ei negri mă sperie, mă ard, Mă taie ca un șuierat greșit de coasă În lanul

Am crescut în dragostea noastră Ca doi gemeni. Ca două degete într-un singur inel. Respiram același oxigen, Ne dureau aceleași apăsări, Epidermele noastre Simțeau vibrația luminii la

S-a apropiat încet de standul modest amplasat la intersecția străzii Montana cu Bulevardul San Vicente. Ambele artere erau blocate pe mai bine de două sute de metri înainte și după ce se

Salcâmii nu se usucă de secetă. Se usucă din necredință. Să-i vezi cu picioarele-n apă, Uscându-se! Spinii explodează pe crengile vinete Ca niște ploșnițe prea sătule. Dedesubt apa capătă

Scrie-mi acum! E urgent. Pune scrisoarea La poșta zburătoarelor albe Să-mi ajungă la noapte. Nu mă pot mulțumi Doar cu un mesaj pe internet Indescifrabil ca o șoaptă; Chiar dacă-l însoțești

Dimineața mă trezește Din îmbrățișările morții. Dimineața mă întorc Din disperările de-aseară, Din abisurile întunecate ale nopții. Diminețile îmi zâmbesc În strălucirea ochilor

Pe o punte din raze colorate, Printre arcade și bolți de altar, Mă îndrept către tine. Am coborât costumați, cu fețe străine, Din două curcubeie Încrucișate pe cerul lasciv. Care ești oare,

Perechi- perechi, Păsări flămânde Zboară legănându-se Pe deasupra orașului bolnav. Porțile și ochii cetății sunt zăvorâte. Din când în când Sunt aruncate peste ziduri Cadavre de nepăsare și

Peste case plutesc șiraguri de fum. Se împletesc în fuioare albe. Alunecă spre vale peste livada de pruni. Boboteaza a trecut demult, dar frigul nu trece. De dinainte de Crăciun Dormim fiecare

Văd munții departe. Moșnegi suri cerșind îndurare Cerului care le vopsește crestele Cu pulbere albă. Prin suflarea de ceață a dimineții, Le aud șoaptele. Ajung la mine Pe apele pâraielor

Septembrie în vie. Mă întâmpini zâmbind. Buzele tale mă cheamă pe nume. În mâini ai doi ciorchini. În ochi o flacără liliachie. Bluza, din mătase violetă. Boabele mari atârnă, mărgele. Două

Dintr-un ceai, trebuie să recunoști, Nu putea să iasă mare lucru! Era și atât de târziu! Mai ții minte? Ca să nu simți, să nu te doară, Am încercat să te anesteziez la început Cu vorbe alese;

Liniștea plutește mută prin curți. O cergă de ceață Îmi urcă până la genunchi. Se târăște pe trotuare, pe alei. Nu mai văd pe unde merg Prin liniștea albă. Nu se mai aude nici o

Zgribulit de frigul adunat in oase Privesc in haul de sub podul negru. Nu se vede nimic; Parca as privi spre miezul noptii. E greu de dus in spate trecutul Daca nu ai somnul usor, Daca nu ai

Am deschis ochii încet După un vis colorat În care mă zbătusem să scap Din cușca aceea transparentă. Intrasem nevinovat, Ademenit de promisiunile unui profet. În cameră, în colțul cel mai

Pe o pajiște din hârtie Colorată în toate nuanțele curcubeului, Tu îți vopsești inima cu mâna stângă. Buzele țâșnesc negre Să fure sărutul macilor, Să îl ascundă în pământ. Doi ochi