Poezie
Moartea Arlequinului
1 min lectură·
Mediu
Peste lume
Zboară păsări descreierate.
Se scurge din ele nisip
Cu gust de cicoare prăjită prea mult.
Pământul se zguduie.
Țâșnesc jerbe de foc.
Ochii mi se închid de la sine;
Un veac, o secundă.....
După înfometatele ploi
Te-am căutat prin deșert.
Din cenușa fierbinte
Se înălțau tufișuri ca o pădure din piatră.
Nu te-am mai văzut.
Te mai visam din când în când.
Eram înfricoșat, eram trist.
Nu aveam curajul să te cobor în minte,
Să înțeleg privirea ta blândă.
Nervul optic mi se încolăcise,
Ștreang peste gând.
Dar cine spune că Arlequinul e mort?
Te-ai ascuns undeva într-o ramă de timp,
Și râzi de mine cu gura strâmbă.
023050
0
Gustul de cicoare - este și o cafea mai scumpă din cicoare, pentru cei care n-au voie cofeină. Prăjirea-n exces - aluzie posibilă la ultimile zile de mare caniculă din acest an. Armaghedon din două versuri:
Pământul se zguduie.
Țâșnesc jerbe de foc.
Excelent!