M-a sunat Maricica de la Bârlad;
Că e singură, că-i e urât,
C-ar fi dispusă să reluăm serile literare,
Lecturile poetice de sâmbătă după cină.
Chiar mi-a propus să le repetăm și joi!
Nu,
Nimic nu mă legăna mai bine
Decât salcia de la Pârâul Iepurașului
În aprilie, înainte de Paști.
Pe Dumnezeu acolo îl găseam.
Singur,
Când în jur nu mai era nimeni.
Împleteam ramurile moi,
„De dragoste....poate” ( Anunț editorial )
Anunț apariția unui nou volum de poeme
„De dragoste....poate”
De dragoste....poate
Când voi ajunge pe Pământ
Vă voi căuta pe
Dragi copii!
Astăzi vom vorbi despre mame.
Chiar dacă sunteți în clasa a doua doar,
Vă va fi ușor să înțelegeți
Cât de importante sunt mamele
Pentru fiecare dintre noi:
Mamele ne-au adus pe
Dacă m-aș decide să număr
Cărămizile care dorm în zidul acesta,
Da, ar fi multe,
O zi întreagă nu mi-ar fi deajuns!
Au nuanțe diferite.
Să nu se încurce detectorul de culori.
Mai ales la
Nu am înțeles aproape nimic,
Dar chiar nimic,
Din desenul tău.
„Iată, așa te văd!” mi-ai zis
Și ai așteptat răbdătoare.
„Dar nu mă recunosc.
Poate fi absolut orice!
O gânganie din
Sunt un taciturn; cum ai zice tu, un mut.
La capitolul comunicare inter umană am un handicap important.
Am impresia că lumea așteaptă de la mine doar lucruri interesante, bârfe la zi, noutăți.
Dar
De pe obrazul tău,
Petala unui trandafir alb-roz
Altădată,
Puful gingaș a dispărut.
În barbă,
Printre ridurile întortocheate,
Din loc în loc câte un fir gros.
Scaieți pe o miriște
Strecurat printre frunzele ofilite,
Gata să cadă,
Sufletul meu abia mai ajunge să te simtă,
Să te mai vadă;
Atât de bine stai camuflată
În spatele ferestrelor cu draperiile întunecate.
Între
Mi-ai luat poverile de pe umeri.
Lutul sub care mă încovoiam
Ca o lumânare.
Mi l-ai aruncat la picioare.
Atât ai putut!
Înălțându-mi privirea,
Orbit de strălucirea soarelui,
N-am mai
Pe drumul acela prăfuit,
Dar nu era drum; era un drumeag,
Duminica mergeam cu bicicleta
De la Crasna la Horoat.
Cam o oră, vara.
Înapoi, o oră și mai bine.
O închiriam pe aia cu lanțul
Pe ringul vieții
Arbitrii sunt părtinitori,
Podeaua alunecoasă,
Frânghiile slăbite.
Zgribulit în colțul albastru
Aștept adversarii.
Nu îi cunosc.
„Ești declarat învins.
Poți să pleci!”
„Dar
În brațele mele firave,
Însăilate din aer, din gânduri, din nori,
Port fantoma trupului tău.
Am zburat dintr-un lemn
În care fulgerul a căzut
La un moment nepotrivit.
Frunzele ne acoperiseră de
Liniștea sculptează fantasme
În marmora nopții.
Imponderabile,
Plutesc în jurul stâlpului de raze.
Urcă spre lună, mută și ea.
Întregesc, cu stelele palide,
Panorama nopții
A doua zi s-a sculat devreme, a hrănit și a adăpat vitele și s-a îndreptat spre Primărie. „Ce-or mai fi vrând și ăștia?”
- Bună dimineața, Ioane. Văd că ai sosit mai devreme. Căpitanul
Doamnei Clara nu îi făcea nici o plăcere să stea de vorbă cu persoane care o cunoșteau din țară. Nici chiar cu acelea care proveneau din orașul sau din județul ei; indiferent dacă auziseră de ea pe
Nori triști galopează împovărați
Ca niște iepe gravide
Gata-gata să plângă.
Privesc spre pământ cu ochi încărcați
De emoții lichide.
Palat al zburătoarelor negre,
Pomul asaltat de ciori
E un
Autobuzul liniei rapide M 720 era în grafic. Traseul său era unul dintre cele mai lungi și străbătea marea metropolă din centru până la malul oceanului pe coasta de vest. Arareori se putea încadra
- Ioane! Măi Ioane! Hai, ieși la poartă, măi! Mărie, da’ acasă-i Ion?
- Acasă dară. Lucră acolo în spatele șurii.
- Spune-i că mâine dimineață la zece să fie la Primărie la domnu\' notar. Are de
Trăiam într-un materialism acerb.
Totul părea solid zidit, clarificat,
Indestructibil, concret la pipăire.
Sufletul, miracolul, nu încăpeau nicăieri.
Nu exista o linie imaginară.
Singurele linii
Privesc fața neagră a apei.
Noaptea a mânjit-o cu funinginea adunată în inimile pescarilor.
Undeva departe, dincolo de granițele orizontului,
Pământul respiră greu, cu plămânii atinși de
Strecurat printre cearceafurile verzulii,
Ca un delfin printre valuri,
Sunt gata să mă orientez după soare;
Să caut Estul, să caut Vestul,
Să mă fixez în peisajul
Din care nu mă mai dau
Te sun în fiecare zi.
Dacă ai ști ce emoții am
Până ridici receptorul, te-ai grăbi!
Ce dacă nu am de fiecare dată
Vești noi sau cuvinte excepționale
Să-ți spun?
Un „ce mai faci?” sau un „a
E cinci, doar!
Abia la șase am întâlnire.
Sub burnița ca o pedeapsă
Inventată de un suflet schilod,
Îmi frământ mâinile și degetele
Iar picioarele ude bat pasul pe loc.
Prin ochelarii ca o
DD