Seri literare

M-a sunat Maricica de la Bârlad;

Că e singură, că-i e urât,

C-ar fi dispusă să reluăm serile literare,

Lecturile poetice de sâmbătă după cină.

Chiar mi-a propus să le repetăm și joi!

Nu, Maricica nu citește; scrie.

Compune în vers alb, fără ritm, fără rimă.

Odată, ehe, de-atunci e vreme lungă,

Mă alinta jurându-mi că nu cunoaște ceva mai plăcut

Decât vocea mea profundă recitându-i singura poezie.

Atunci era doar un pretext să ne petrecem câteva ore sâmbătă seara scufundați în literatură.

Dar acum?

Aceeași poezie în vers alb, fără ritm, fără rimă?