Poezie
Toamnă canadiană
1 min lectură·
Mediu
E cinci, doar!
Abia la șase am întâlnire.
Sub burnița ca o pedeapsă
Inventată de un suflet schilod,
Îmi frământ mâinile și degetele
Iar picioarele ude bat pasul pe loc.
Prin ochelarii ca o mască
Pe care se scurg broboane sfioase
Aproape-nghețate
Și se lipesc fulgi umezi grei,
Nu reușesc să disting nici măcar
Ferestrele tale cu perdelele trase.
Cu vântul sălbatic și cu frigul țepos
Care i-a pătruns
Printre arcurile ruginite
Și printre roțile dințate,
Orologiul din turn
Bate obosit ora șase.
Abia mai răzbește
Din arama lui moale
Să-și treacă dangătul ca un plâns
Peste coroanele pinilor indiferenți.
În întunericul rece mă mai încălzesc
Cu muzica ce-mi curge în urechi
Prin căștile ascunse sub fular.
„Hai, intră iute;
Să te dezmorțești cu o cafea
Și să-ți dezgheți bocancii la sobă!”
Dan David, Los Angeles, 09-27-2005.
001568
0