Poezie
Prizonier al propriilor poveri
1 min lectură·
Mediu
Mi-ai luat poverile de pe umeri.
Lutul sub care mă încovoiam
Ca o lumânare.
Mi l-ai aruncat la picioare.
Atât ai putut!
Înălțându-mi privirea,
Orbit de strălucirea soarelui,
N-am mai văzut
Distanță-nainte;
Nici timp înapoi.
Am pășit încrezător.
Orb salvat
Care vede pentru întâia oară
O floare.
Picioarele mi-au rămas înămolite;
Prizonier al propriilor poveri.
Dan David, Los Angeles, 10-20-2005.
001.950
0