Dafina David

Câte sunete ciudate în tastele de metal atârnându-ți la brâu ca un sort de rozalii sfințite - toată lumea s-a învățat cu pleoapele tale ceruite din mireasma tămâie; serile urcate pe dealul

Aveam o zi - tu mânai mai tare câmpia, zdrobeai iarba sub roțile de sticlă, îți întorceai ochii. Săpai cu unghia în piatră, urcai pe crengi, prin nești gălbui de fân - muguri calzi piroteau

Din întuneric - spuze de fosfor, arome de plop, portocalii taste scrise cu tuș. Visez să mă întorc în locurile reci, să pun sare în locurile locurilor reci. Dealtfel, visez

Mai departe șiroiesc pe drum: caișii-n floare adulmecă prafu\', peste șanț buzele iubesc mușețelul și mâinile mai aspre adună pâlnia aromelor verzi. Carma umedă a norilor adună pastelul

Palide, supte lumini scăpând în geam - pe ele le-am uitat mucegăite; reazămul de polei, ca o întinsă lupă deschisă pe o amprentă; palide și reci, liniile trecute sub zăpadă, scurse cu

Pășesc în semnul de carte. De ce-a facut tata creionul atât de ascuțit? De ce să-mi plimb îngândurată liniile lui slabe în josul foii? Orele fixe nu-s încălțate în balerini de catifea. În

Dimineața o încarci cu polei; te uită mai bine la sticlă, vâră-ți ungiile în dosul plutelor cu care ai ajuns acasă. Deja ai ajuns acasă. Agață cuierul, șterge oglinda - pervazul care arde în

Mai mult de 17, din momentul în care am îngrădit cu gura agrafa albastră, din plastic slab. Descusută până mai jos de poală de vina dizolvată în nări, din plombele opalice, deprimată

Îmi aștept carnea. Pe buza râului adorm ciocurile rațelor încâlcite în mâluri verzi. În locul umbrelor, plutele aurii varsă mușchi îmbibați și cantoane de crengi uscate. Drumul

Final de plută- valurile se întind ca buzele uscate după cernelile somnului. Rar, în scoicile ciobite, soarele filtrează mirosul algei - opacul surâsse crapă-n lumina derivărilor

Se filtrează peste câmp, verzui, întinse-n tempera nesărată, maioneza cu gust de pește și telul din 6 arcuri ruginite. Plopii oglindesc izlazul galben urnind cu rațe pline către baltă -

Rotesc din vârful degetului cuvertura pominând uscată pe cearșafuri. Din firele-ntinse cu unghia -smalțul nărilor ascuțite pe pâlnia

În sine. Apele urcau colina ușoară, croindu-și brațele înclinate în pâlnia pământului brun. În subtextul vrejului de floare suit pe gard. Era o