Dacian Constantin

\"oamenii nu pot îndura prea multă trăire pe secundă, sau prea intensă, se prăbușesc, mor în ei, da, le moare sufletul și corpul rămâne contorsionat, rigid, e prea trist așa\"



din proprie experiență zic:

se întâmplă să leșini la frumos, nu glumesc, în sărut sau în orgasm, sau într-o sală plină ochi de tablouri, sau într-o biserică înaltă cu vitralii absolut lila,
leșin adevărat, medicul i-a zis \"absență\" :)
sau pur și simplu când un om zice cuvinte foarte frumoase și simple,
de exemplu \"împreună o să reușim, ai să vezi\"
sau când văd io ceva care mă lasă fără aer, nu știu, sunt tot felul de lucruri,
pline de viață, EXACT LÂNGÃ NOI,
insuportabil de frumoase, care îți generează \"multă trăire\" cum spui tu
\"prea intensă\" cum spui,

dar NU CRED CÃ ASTEA OMOARÃ SUFLETUL
NU CRED CÃ OAMENII NU SUPORTÃ ASTA
dimpotrivă
exact după asta tânjesc
exact asta caută toată viața

dar, ori n-au curaj, ori n-au ochi, nu știu, sunt diverse motive.
sau, pur și simplu, nu știu de ce au nevoie.
sau, pur și simplu, nu știu că această trăire aduce mlădieri trupului,
nu contorsionări,
doar dacă, să zicem, contorsionările sunt FIORI.

:) ce zici?!

fericirii i se opune tristețea?!

cum se anesteziază clipa, dacă e?

cum se pansează rana cu cuvinte?!

sper că nu aveți impresia că scrieți poezie, nu?! ca să fim liniștiți.

TEXT CU CORCODUȘE.

de aceea, spun că am așezat capul în palmă și am citit așa fără să-mi pese
și,într-un fel,pe care nu-l spun, dar probabil că el există în mine
fără ca eu să știu,
mi-a plăcut.
în mod normal, nu mi-ar plăcea.

mi se pare un pic cam grotescă interferența manelelor cu cântările bisericești de la slujbă,
dar e o realitate, nu mă îndoiesc.

cred că singurul vers e ultimul și restul, într-adevăr, mă lasă rece.
că e rece, nu de alta.

e așa, demonstrativ :)
poezia nu e demonstrativă, părerea mea.

în schimb, îmi plac poeziile cu cifre.

\"săgeata calităților în infinitul ascuns în cerul defectelor.\"

\"săgeata calităților în infinitul ascuns în cerul defectelor.\"

\"săgeata calităților în infinitul ascuns în cerul defectelor.\"


Răzvan, înțelegi ce vreau să zic?!

florin caragiu,
ecaterina bargan,
marius surleac,
mulțumesc pentru păreri.

să zic că atârnatul de glezne mi-a venit în minte de la executarea lui mussolini și a iubitei lui, în văzul mulțimii, cred că știți, au fost atârnați cu capetele în jos, după ce au fost împușcați, mă rog, am fost fascinată de mussolini la un moment dat (http://members.aol.com/Custermen85/ILDUCE/Mussolini.htm)

sânge razna e că sunt razna a fi razna e un fel de a fi dus de-aiurea pe câmpii hai să le-adunăm copii.

cum e aia \"în un pas de tango\"? \"într-un pas\", nu? sau cel mai simplu \"în pas de tango\". lasă-l pe subtil, n-are nicio relevanță, știm și noi cum e cu pasul de tango, nu ne explica. :)

uite, am căutat, am scris și io demult despre sibiu, să nu râzi:

\"secundele se izbesc de ridul nostru
așa cum o limbă de clopot lovește tăcerea
suntem în turn turnul e în sibiu
iar sibiul se uită virgin la mine
măsor bastionul și-mi zic
că dacă brațele mele îl cuprind
pe el ditamaiul atunci e limpede că pot
să adorm cu planeta la piept
între noi fără să simt că ai fi cumva
din întâmplare
departe\"

:)

am căutat toate turnulețe, urmând o hartă din aia, veche, a cetății, și pe ultimul știi unde l-am găsit? în incinta unei școli, în curtea școlii, nu știu cum să-ți zic ce stradă era, dar tu știi sigur. tu ai văzut toate turnulețele? de ce nu scrii despre ele?! de ce nu scrii despre dumbravă? :) hm?

norocosule!

ah, și porumbeii nu coboară ca să \"asculte\" ei spovedania unui clopot. nu știu, nu aș lega așa. vezi tu. promit să nu mai revin :)

completez: am zis mai sus \"sunt chestii care nu-mi plac\", mă refeream la textul tău, nu la sibiu, a se înțelege bine. nu-mi place de pildă \"subtil\" și \"lichid cameleon urban\" :)

preferata mea e camera 4 :) că văd și Podul Minciunilor

și știu și arteziana de care zici. stăteam cu degetul întins și ordonam:

\"Schimbă culoarea!\" și culoarea beculețelor din arteziană se schimba la comanda mea și râdeam cu mare bucurie.

o dulceață de gutui pe o felie de pâine graham - ăsta da sibiu la scară mică și firească

sunt și chestii care nu-mi plac, dar nu pot decât să mă extaziez pentru că eu iubesc cel mai mult sibiul și când o să fiu mare, o să locuiesc acolo și o să deschid un club cu preocupări artistice pentru pictori și poeți și alți boemi din regiune:) unde o să se consume și alcool, dar și turtă dulce. :P

zău.

OCHII DIN ACOPERIȘURI SE NUMESC OBERLICHT ȘI TE URMÃRESC ORIUNDE TE-AI DUCE ÎN SIBIU

cât despre clopote, ah, clopotele bat direct în inimi, în gât
clopotele zdrelesc tăcerea lui sibiu,
sfințind-o cumva, așa.

:)

ar trebui să scrie mult mai multe poezii despre și din sibiu:)

văd un bărbat cu brațele desfăcute în mijlocul unei autostrăzi
este noapte și mașinile cu faruri aprinse nu îl rănesc
intră cu totul în el
și îl luminează pe dinăuntru

bărbatul devine o lumină

amalgamul înfiorător de carne umană și caroserii îmi electrizează pielea

bărbatul face acest exercițiu aparent sinucigaș în fiecare noapte
uneori plouă, alteori bate vântul puternic,
atunci bărbatul aleargă pe autostradă să capteze lumina mașinilor
așa cum aleargă o fetiță să prindă fluturi în plasă

este modul lui de a cere îndurare și de a se mântui
de a primi lumină

bărbatul se refugiază apoi în iubire
acolo unde coapsa este luminată abia,
și doar de luminile orașului.
acolo unde se suspină în șoaptă
fără lacrimi, deci de plăcere.

bărbatul coboară uneori peste genele orașului înainte de culcare.
alunecă pe ele ca pe un derdeluș, eliberându-le în somn.
bărbatul face pace.


apoi, ostenit, încearcă el însuși să adoarmă,
din pieptul lui mașinăriile reci ies rând pe rând,
dar lumina farurilor lor rămâne:
lumina e un suspin fără lacrimi,
lumina e iubire.

cam așa.

versul care mă confuzează e \"mă ascund de goana lor firească\", pentru că eu am înțeles că nu e vorba de nicio ascundere, ci dimpotrivă, de o asumare, de o ieșire în față cu pieptul gol.

mi-a plăcut acest poem pentru că l-am văzut.



(Andrei, știi clipul de la UNKLE - Rabbit in your headlights? te rog să te uiți la el, e pe youtube. are legătură cu poemul tău, adică așa am simțit eu. urmează acest link:

http://www.youtube.com/watch?v=Z3ClCwcCvdQ

sper să îți placă).

probabil de aceea ai permis ca o stare trecătoare, bănuiesc, să intervină în titlu. e bine așa.

sugerez doar: \"într-o zi o să mă găsească locul/în care SÃ rămân\". nu că ar fi extrem de important, dar sună altfel.

plus, nu-mi place că se simte o rimă la \"cumva știu că te-ai uita\" (cumva, uita).

dacă
un bețișor din jocul tău marocco
ar fi, de fapt, un băț de chibrit
și ți-ar aluneca de la fereastră,
direct
în benzinăria ciudată,
se numește
că am avea parte de o EXPLOZIE?

întreb și io.

mulțumesc, Noemi. e important.

vă mulțumesc pentru sugestii, nu găsesc nimic nelalocul lui în ele. le iau în seamă. doar două mici precizări: 1) dan, extrem de prețios îndemnul de privit cu atenție înainte. 2) irina, poezia nu trebuie să te reconforteze. e ceva în neregulă la mijloc.

nu e un text pe care să-l iubesc. se poate și mai bine. vă mai aștept.

din partea cealaltă. mulțumesc colegilor de site că au făcut asta, au înlesnit drumul, neintenționat (felix, radu, angela). am citit jumătate din texte, aproape jumătate. trebuie să revin. aici e poezie. mulțumesc.


multă poezie.

grea.

că nu te doare ceea ce scrii.

adică scrii fără să simți.

anesteziat.

nu-mi explica. știu sigur că așa faci. se simte.

faptul că deși nu meriți, ofer comantariul cu \"atâta pasiune\" spune ceva ce tu iar nu poți pricepe.

aștept următorul text. succes!

de exemplu: \"un coș din care resturile oamenilor să îmi fie \" . mă refer la acest \"SÃ ÎMI FIE\". să îți fie ce?! să îți fie hrană? păi, spune așa, clar. nu lăsa în aer că sună, chipurile, enigmatic, pentru mine doar defectuos și neatent.


să înțeleg că ai găsit un loc în care ești aproape înger
cum că nu mai ai nevoie de chestii fiziologice normale umane firești.

ăsta e un lucru bun, se pare că locul ăla e iubirea. hm. foooooooarte idealizat.

acum, ultimele versuri


din carnea ta
în carnea mea
o ușă
pe care să o deschid


zic că oamenii ÎNCÃ mai caută o salvare în celălalt, ceea ce nu e neapărat un lucru rău. ideea principală e însă că salvarea e doar în noi înșine. în celălalt ar trebui să experimentăm doar ÎNTREGUL. să-l împărătășim. două jumătăți incomplete ce pot împărătăși?! tot ceva incomplet. dacă am fi întregi, am împărtăși câte un întreg.

și ușa pe care am deschide-o în celălalt nu ar scârțâi deloc. :)

ce este acela \"sursure\"? e \"țurțure\"?


sau e vorba cumva de minunatul cuvânt românesc SUSUR,

care


la plural e SUSURE,

nu SURSURE?


mare ca o fantasmă
mică precum o furnică?

ce înseamnă \"APLATINAT\"?

deci ori tu îți bați joc de noi, ori io am uitat limba română.

în ambele cazuri, ar fi GRAV.

dacă da, de ce?

dacă nu, și e science fiction, cum scrie la încadrare, unde sunt navetele și creaturile extraterestriale?

și chiar de ar fi cum ar fi, de ce nu răspundeți totuși la propriile întrebări în mod onest?


\"R.: Deci e un personaj real? Imaginar? Cine este ea? Hai spuneți-ne, nu ne mai fierbeți!
C.S.: Ei, ați ajuns și aici! Vedeți?, nu puneți problema corect nici acum. Cum să vă răspund atunci? Nu știu, numai ea știe să vă spună, iar mie nu mi-a spus nimic.\"

Lidia Muraru, acum io regret că ți-am lăsat comentariu că văd că nu meriți. Și nu meriți pentru că noi suntem handicapați, pardon, persoane cu dizabilități, și ai numai un cititor \"avizat\" prin preajmă, lucru pe care nu-l contest, dar dacă ne anulezi părerile în halul ăsta, a mea și a lui alberto, înseamnă că nu mai ai nevoie de ele.

să-ți explic mai clar: există în textul tău cel puțin două cuvinte care se bat cap în cap: avort și duh. se bat cap în cap pentru că unul e mai proaspăt și vine dintr-o regiune semantică destul de clară, medicală aproape, și unul e de factură religioasă, abstract dacă vrei.

textul tău nu are nicio idee. adică nu o găsesc io. doar aceea că:

fie cuvântul I U B I R E

din el moare o literă
să presupunem litera U

rezultă cuvântul I B I R E;

dar asta nu înseamnă că dacă litera a murit în cuvânt,
cuvântul a murit și el.

el continuă să existe, chinuit, fără sens și fără rostire.

dar nici asta nu e important.
important e că ceea ce desemnează cuvântul respectiv,
în cazul nostru - I U B I R E A -
continuă să existe - dacă există -
și fără el, cuvântul.


\"amețisem când durerea lui m-a cuprins\"

cuvinte care dor / ață și mosor / cred că o să mor

(\"de atunci nu mai simt nimic\" - adică e și asta un soi de moarte)

nu știu ce vrei să spui cu \"cunoștința de mine de oameni de noi\" , dar cuvântul \"cunoștință\" e așa de sărac și șchiopătând în contextul ăsta încât pentru mine nu spui ABSOLUT NIMIC.

apoi, ultima strofă - hai să o numim strofă - mă încurcă total - de fapt cuvântul se \"Încheagă\" din TOT - o prețiozitate grețoasă - TOTUL, așa cum orice om de bun simț înțelege cuvântul ăsta, nu poate fi cuprins în litere și chiar de ar fi așa - să presupunem că TOTUL E IUBIRE, deci iată TOTUL a încăput într-un cuvânt - continuarea

\"și-a dat duhul
venit prea devreme
pe buze\"

n-are nicio logică, nu mai înțeleg nimic, de ce și-a dat duhul, de ce a venit duhul pe buze, de ce n-am mai putut rosti și, mai ales

OARE DACÃ NU AM MAI PUTUT ROSTI ÎNSEAMNÃ ASTA CÃ RESPECTIVUL CUVÂNT NU MAI EXISTÃ?

știi, Lidia Muraru, îți repet că poate nu ai înțeles:

nu avem voie să folosim - fie chiar ca și metafore - cuvinte pe care nu le cunoaștem cu adevărat. de exemplu, cuvântul \"avort\". nu o să te întreb dacă ai făcut vreun avort ca să știi cum e sau dacă ai citit despre asta sau dacă te interesează problema asta, spun doar că luăm cuvintele prea izi și ni se pare că ni le asumăm, construind o metaforă de doi lei, cum ar fi \"avortul cuvintelor\".
pe lângă faptul că despre cuvinte se scria așa prin anii 80. lucru care, oricum, s-ar putea să nu te deranjeze.

cât despre faptul că e o experiență \"împrumutată\" nu mă interesează, nu ai împrumutat-o cum trebuie.

ah, iar alberto nu e avocatul meu, nici nu-l cunosc, a zis ce crede, cum crede și poate a zis-o pătimaș, tu însă ar fi trebuit să iei mesajul lui PRINTRE CUVINTE, dacă tot reclami că știi ce să faci cu ele.

pierdere inutilă de timp. și încă ceva: nu există cititor avizat sau neavizat. există cititor. că el are o anumită experiență, anumite preferințe, o anumită vârstă, sex, profesie, anumite lecturi - toate acestea determinând o anumită interpretare - asta e altceva. mama este și ea un cititor avizat, să știi. și țăranul e un cititor avizat.

SCRIEM PENTRU OAMENI, Lidia, nu?!

A U R E O L A T ă