Poezie
Durere
1 min lectură·
Mediu
el ca și o furie oarbă
încet, încet
cu susure tapate
va fi mare
ca o fantasmă
dau vina pe alții
și mă strâng
ca un ghimpe în piele
până ce voi atinge
oase nerupte
cu sufletul patimă
ca o diva căutând
vântul sălbatic în exterior
va crește pâna va naște altul
și altul va naște un cerc
de copii în trupul meu
pâna nu vor avea loc
de cei ce au fost
într-un exterior
aplatinat.
025.201
0

ce este acela \"sursure\"? e \"țurțure\"?
sau e vorba cumva de minunatul cuvânt românesc SUSUR,
care
la plural e SUSURE,
nu SURSURE?
mare ca o fantasmă
mică precum o furnică?
ce înseamnă \"APLATINAT\"?
deci ori tu îți bați joc de noi, ori io am uitat limba română.
în ambele cazuri, ar fi GRAV.