Dacian Constantin
Verificat@dacian-constantin
nu stiu, asa cum spunea Daniela, daca aici este Florin ori ba.
stiu insa ca pe langa sensibilitate, acest simplu adevar rostit asa, ma va urmari o vreme.
multumesc.
Pe textul:
„Pe lângă sensibilitate" de Florin Andor
in nopti cu insomnii
racordate la tacere friguroasa
singuratate dureroasa si impinsa tot mai inspre afara
organic
asa se simt golurile haurile vidurile
albul - ca o bucurie a Vederii
prietenesc,
Pe textul:
„ultima dorință" de ioana negoescu
atât.
prietenesc,
Pe textul:
„Businessman de Bacău" de Sorin Teodoriu
e dinamică și omniprezentă
personalitatea prostiei nu se dezvoltă, că ar da în inteligență :)
personalitatea prostiei se îngrașă
în rest,
într-adevăr
sunt virgule care nu își au locul, domnule Herjeu,
dar eu de mult nu vă mai suspectez că nu ați ști limba română
doamne ferește-ne!
tu ne trimiți, Radu, semi-aforismele astea
semidocte,
când te plictisești?!
că prea ne dezvolți gândirea... zău așa... :)
prietenesc,
Pe textul:
„Când se plictisește prostia" de Radu Herjeu
Interesant și spumos \"dialogul\". Replica.
Mai ales că se păstrează aceeași linie, același aer.
Mult plăcut. Farmec aparte.
prietenesc,
Pe textul:
„Semnele nunții" de Adrian Erbiceanu
Nu știu dacă s-a dorit a fi poem tomnatic,dar e bine că a ieșit măcar atât. Interesantă abordarea ta și, mai ales că ai prezentat-o obosită fiind, nu pot decât să îți mulțumesc și să te mai aștept.
prietenesc,
Pe textul:
„amprente pe aerul dintre noi" de Dacian Constantin
Pe textul:
„Protest" de Cosmin Dragomir
Aș vrea să te anunț că nu cred că există termenul de \"jurnalist cultural\". Trebuie să știi deosebirea dintre reporter, redactor, critic, editorialist, etc. \"Jurnalist\" este o titulatură generală și generalizatoare, dar nu asta contează. Să știi că și eu am venit din provincie în capitală, dar mult mai temperată cu idealurile.
Cred că problema ta este una de natură personală pe care ai ridicat-o la grad de problemă generală, încercând să mă fraierești.
Dacă eu aș fi redactor șef la o revistă culturală (știut fiind faptul că acestea sunt reviste lunare sau săptămânale) nu te-aș angaja, deși nu îți știu CV-ul acum. Și nu te-aș angaja nu pentru că nu ai citit ce și cât trebuie sau pentru că nu ai simțul critic necesar presei de această factură.
Tu, Cosmin, nu știi pluralul cuvântului COTIDIAN (atunci când e vorba de ziar), e \"cotidiAne\", să știi, iar oamenii de presă, vrei sau nu să accepți asta, sunt foarte atenți la detalii de genul ăsta. Că se emit tot felul de aberații și de greșeli pe TV, asta e cu totul altceva. Adevărata presă nu e în televiziune. Acolo vrei să faci presă culturală?La televiziune?! Nu cred. Cred că ai înțeles ce se întâmplă în presa audio.
Sfatul meu este să trimiți lucrările tale (articole,recenzii, editoriale, ce ai tu) unor redacții din presa scrisă. Deși spui că ai renunțat cumva la ideea asta.
Deci, Cosmin, nu înțeleg,
te revolți împotriva meseriei tale?!
Schimb-o și gata!
Știi bine de ce se adresează întrebările acelea
știi bine din ce este finanțat un post de televiziune, radio, ziar,
știi bine că televiziunea e doar divertisment tâmp...
Tu nu vei schimba asta.
Poți însă schimba câte ceva pe părticica ta de lume.
Ceea ce cred că faci deja
și
eu îți doresc mult succes! :)
prietenesc,
P.S. Iartă eventuala incoerență, am ales să scriu sub imperiul unui grad de oboseală ridicat. Mulțumesc.
Pe textul:
„Protest" de Cosmin Dragomir
Analiza ta mă onorează, știi doar. Da, într-adevăr, titlul inițial, chiar postat aici, a fost AMPRENTE PE OCTOMBRIE. L-am schimbat pentru că am simțit că îi dau cititorului prea multe detalii, iar eu chiar asta nu obișnuiesc să fac. :) Închisă mine e mult scrierea, iar faptul că tu i-ai deschis ferestre nu înseamnă decât că își merită și subtitlul, și o cititoare ca tine! Să vii și când scriu aiureli, nu doar să mă analizezi pozitiv. :) În plus, mă bucur că te-ai oprit la acele exprimări pe care \"am mizat\" cel mai mult. Mulțumesc.
Narcisa,
Prea frumoase cuvinte pentru o scriere atât de simplă. Acum văzui că ești din Târgu-Jiu. Să știi că, mai noi, dragostea are înălțimea unui bărbat care se plimbă pe acolo, prin orașul tău. Tot el deschide și ferestrele:) Zău. Te invidiez. E puțin offtopic declarația asta, dar nu m-am putut abține. Pe de altă parte, cred că prin acest \"nevoie de pământ viu și confirmare\" ai zis tot. Mulțumesc.
Pe textul:
„amprente pe aerul dintre noi" de Dacian Constantin
Da, cu PLEOSC însă chiar asta am urmărit. O detensionare. Uneori nu îmi place să am un ton prea serios, prea grav. Vreau să sune cumva uman, cotidian, nu știu...
prietenesc,
Pe textul:
„amprente pe aerul dintre noi" de Dacian Constantin
Doamne ferește-ne de limba română neștiută în vers,
am exprimat opinie, m-ai luminat, mulțumesc
Nu am grija de a spune ceva
oricât de mic
E un atelier și ți-am lăsat semn
atât
Pe textul:
„Arcuiesc distanțe false" de Radu Herjeu
în rest... rima e cam zdrelită pe ici,pe colo
titlul mi se pare deosebit de inspirat
prietenesc
Pe textul:
„Arcuiesc distanțe false" de Radu Herjeu
Costin,
Corneliu,
Ați mișcat lumea acestui poem
ați dansat-o
ea se făcu roșie în obraz
în semn de mulțumire
Pe textul:
„fără să mișc lumea" de Dacian Constantin
am fi cu toții
cele mai frumoase fecioare,
Cristian.
și înainte și după izbirea
de oglindă.
poem cu vene strânse.
P.S. Nu mă poate convinge acest
\"semintele singuratatii dau rod
si cresc din ele petalele disperarii.\"
e prea... știi tu...
Pe textul:
„panza de paianjen" de Cristian Oravitan
că doar s-a dorit actuală
preconizându-se
că va fi mai citită azi
decât ieri, la data postării
cred că atât e.
Pe textul:
„dacă vreau eu, e vineri" de Radu Herjeu
examenul uitării.
:)
îmi place să cred că poezia ta
că învățarea lui NU
este concentrată aici:
\"ștergeți cuvântul acesta ne arde și nici măcar nimic nu înseamnă
să-l lăsăm să se piardă undeva între ieri și niciunde
să ne-ntoarcem în noaptea noastră târziu uneori
prea seară devreme să ne alunge pustiul\"
și încă ceva,
despre deșert.
\"ființele prea ocupate să pustiiască deșertul\" mi se pare un joc de cuvinte firesc și deosebit, poate prin antonimia celor două verbe...
nu știu acum...
știu doar că orice învăț are și dezvăț :)
și orice examen, o posibilitate de reluare.
prietenesc,
Pe textul:
„Am învățat să nu" de Daniel Puia-Dumitrescu
gândul și trupul sunt elementele cheie
ale încercării mele
cu ele se călătorește, prin ele
oarecum tiptil
fără vâlvă :)
mulțumesc pentru poem, am citit, zâmbit, priceput
prietenesc,
Pe textul:
„fără să mișc lumea" de Dacian Constantin
colț cu Conștiinței
(iertată fie-mi lipsa de muzicalitate)
cam acolo se întâmplă intersecțiile din care năuc
nu știi încotro să o apuci:
spre tine, tot mai spre tine
sau
spre lume, până la pierderea în ea.
indiscrețiile nasc.
Pe textul:
„intersectii" de Cristian Oravitan
De când nu am mai ascultat KARMA live. Ultima mea întâlnire cu ei a fost la Tulcea, acum mulți, mulți ani. Nici nu știu de ei își mai amintesc asta. Știam (și sunt convinsă că încă mai știu) melodiile lor pe de rost, melodiile cu iz de liber, de drumeție, de poveste.
Nu m-a plătit nimeni să zic asta, dar bucureștenii care au timp liber, nu trebuie să rateze așa ceva.
Mulțumesc, poezie.ro.
P.S. Autograful de la KARMA îl am și acum pe o agendă :), iar în căminele studențești din Galați băieți cuminți cu chitări le cântau cântecele, nu demult!
Pe textul:
„Ateliere Artistice Agonia intră în vacanță" de Radu Herinean
Nu vreau să par ignorantă, dar eseul tău nu numai că amestecă noțiuni, dar înclin să cred că le și folosește oarecum nelalocul lor. Apoi, cel mai grav mi se pare tonul și nota pe care le dai unui subiect destul de tratat, pe rând, atât în psihologie, cât și în fiziologie umană. Sau în sexologie, dacă vrei.
Să zicem, deci, că sunt eu ignorantă.
Dar acest text mi-a stârnit râsul pentru lipsa tonului obiectiv și foarte bine informat, așa cum stă bine unui eseu.
Amestecați figurile de stil cu o dorită precizie științifică, iar rezultatul îmi pare ilar.
Plus, ideile...
Aceste rânduri chiar fac parte dintr-o carte?!
(P.S. Specific că nu sufăr de nici un fel de frustrări de natură sexuală, dar exprimări de genul \"Acolo unde năvodul bărbătesc întâlnește copca femeiască, nici lună nu este și nici soare, ci o puzderie de stele pe un cer arcuit de curcubeu, una mai colorată decât alta\" mă uimesc, de-a dreptul.
Pe textul:
„Hormonii sau și despre neuroni" de gheorghe Sarbu
