Dacian Constantin
Verificat@dacian-constantin
alinademanole, oamenii care se ASCUND în spatele unor astfel de poeme sunt simpli și dansează cu feonul în păr după baie și ies în parc cu sau fără de braț pentru umbrelă și plâng tot acolo și fac supă de găluște și merg și la Lăptăria lui Enache pentru prima oară în viața lor și se bucură că trăiesc Mulțumesc
demoldovanandu, ai mare dreptate cu retușul acela, uf, da,dar nu tatăl e lup, andu, nu tatăl, tatăl nu mai e, doar viața are colți și ... sfâșieri. cu prea multă febră ca să detaliez, dar mulțumesc
adrian vidrascu, bine ai venit, comentariul tău e deosebit pentru mine, nu știu de ce, mă și ajută și sper să te fi convins să revii, nu neapărat aici, ci, în general, pe site.
traian rotarescu, e doar o conexiune, dar e important că ai făcut-o. să mai treci.
corneliu,
am ales să fie în linia întâi. ele, confruntările. altfel, ce rost ar mai avea? simt acest comentariu ca pe o prelungire a poemei, îți mulțumesc.
aseară la Cargo, la concert, în Lăptărie, mă gândeam, ascultând piesa lor, cunoscută, cred, \"Mama\", că ar trebui, da, ar trebui să scriem și despre tați. Mult mai mult și despre tați.
Și tot despre ei să mai și cântăm uneori.
De-a binelea.
prietenesc,
Pe textul:
„e prea feminin poemul" de Dacian Constantin
Recomandatsă te obișnuiești de-a binelea să te consideri poet al facerii lumii,
indiferent cum te consideră ea, lumea,
nu știu de ce văd de abia azi poemul tău
mereu le văd mai târziu uneori simt că mă așteaptă
da, mă așteaptă pe mine să îți spun,
că nu ai voie să fii așa de tânăr și să îi spui femeii că nu e femei că tu o faci că în coșurile tale sunt merinde pentru dincolo-de-începuturi
azi am copy-paste poema, așa simplu, cum știi că se face,
știu că din idee poate ieși o poemă mai bună
dar aștept să o faci tu altădată
\"te-am dezbrăcat apoi de neființă
și fără ca dumnezeu să știe te-am strecurat pe pământ\"
când nu e dumnezeu atent, uite ce fac poeții ăștia cu pretenții de făcători ai lumii: o aduc la începuturile ei !
asta fac. o lasă să se odihnească.
e ceea ce orice a opta zi merită.
li
Pe textul:
„geneza fiecărei a opta părți de timp" de Alexandru Dan-Alexandru
să le lustruim să ne lunece pașii către zbor
numai așa vom fi siguri că, sclavi fiind,
ne merităm libertatea
li
Pe textul:
„numai așa" de ioana negoescu
Am schimbat titlul din motive pe care cred ca le intuiesti. Era, cred, prea explicit. Iti multumesc pentru in versurile acestea locuire.
CristiEne,
Am auzit melodia, canti bine :)
Femeia din tine are mana la ochi si priveste cu o spranceana ridicata in zare. Cauta asteapta surade e.
prietenesc,
li
Pe textul:
„e prea feminin poemul" de Dacian Constantin
Recomandatare \"Profund\"...
PROFUNDUL are
grad de comparație???
gramatical
sau
adîncit vorbind?!
Pe textul:
„Albie" de Radu Herjeu
Nu e mai bine \"zi ȘI tu\" pentru că ȘI-ul presupune că, deh, acum că am zis eu, hai, mimetizează-mă. ZI TU e un imperativ îngenuncheat, dar, bineînțeles că numai eu știu cum vine asta :)
Alina Maria Bica,
În orice text de pe pagina mea (sau a altcuiva) sunt trăiri. Altfel, am folosi cartofi în loc de cuvinte. Ah, da, și eu aș continua... :)
Mulțumesc mult pentru prima ta vizită aici. Să mai vii,deci.
prietenesc,
li
Pe textul:
„o branhie tu o branhie eu" de Dacian Constantin
E posibil ca bătăile inimii mele să deruteze mecanismele poetice,
întrerupându-le ritmul cel eventual fără sens. :)
Cred că ai dreptate, nu urmăresc ceva anume, ceva mai mult decât o idee sau un sâmbure sau o dimensiune sau un foșnet căruia mă dedau.
Nu îmi place ca cititorul să îmi gâfâie sub zorzoane
și sulemeneli epitetice,
recunosc.
Totuși, știu încă atât de puțin despre cum \"se conduc cuvintele\" :) De aceea, uneori sunt asediată de timpul lor
real și ascuns.
Mulțumesc.
prietenesc,
Pe textul:
„o branhie tu o branhie eu" de Dacian Constantin
Nu îți cer să fii atenT cu vorbele, e ok, am înțeles, mă tot gândeam că te-a supărat comentariul meu de atunci, la poema ta. E în regulă acum:) rezonanța e un punct migrator a durerii... cred!
Ioana,
Ba eu te citesc și îmi place. Mult spor și ție!
prietenesc,
Pe textul:
„eu știu să cad în genunchi" de Dacian Constantin
consider însă dușul ca una dintre singurele minuni simple ale vieții care nu dor:)
poema are un senzual mistic
și o pace
pentru care îl felicit pe autor
și pe instalator, evident :)
prietenesc,
Pe textul:
„în certuri mai mult formale" de Bogdan Nicolae Groza
Minunat ecoul... :) Mi-a plăcut mult.
Și ultimele două versuri.
Forțezi cu \"aleea morților\", cred.
Adică, îmi ești prea, mult prea explicit :)
Prietenesc,
Pe textul:
„Pentru pacate" de George Olah
dar fluturii nu sunt timizi,
nici măcar în poezie.
a spune că fluturii sunt timizi și că vacile miorlăie
e un semn clar că forțezi,
iar de șocat-captivat-impresionat,
nu mă șochezi-captivezi-impresionezi.
Îmi place imaginea macilor uciși de încălzirea globală,
dar cu iepurele... ce-ai avut?!
Ultima strofă e singura din care poți plămădi un poem.
Pe textul:
„O durere veche, înșurubată" de Eugen Galateanu
Este foarte \"conceptualizat\", dar, de fapt, nici măcar o idee nu exprimă pe de-a-ntregul.
Singurul semn că ar putea să înceapă un haiku de aici
este primul vers \"mărul în floare\".
Atât.
Pe textul:
„Mărul" de Bejliu Anne-Marie
Ce îți venii cu perfectul cela simplu (tăiasei)?! Dar cu formula asta ce ai avut:\"pajiștea-ți\"?!
În rest, nu am nici un fel de comentarii :)
Crezi însă că dacă nu desfacem bandajele,
nu VEDEM rănile?!
prietenesc,
Pe textul:
„save a prayer" de Cristian Oravitan
se poate desprinde și o idee și o imagine
mai bine prelucrate.
Până acolo
mi se pare doar apă de ploaie,
poate și pentru că încerci să personifici fericirea,
să îi dai definiții,
lucruri care știi că sunt pândite
de pericolul derizoriului.
Aș dezvolta ultima parte.
Omul e la o milă de fericire
și la două de paradis,
dar totuși se întreabă
care e primul popas
în drumul său…
prietenesc,
Pe textul:
„Primul popas" de Mandra Ana-Maria
O să mă urmărești mereu să îmi amintesc că ți-am zis odată să faci diferența dintre un poem simplu și unul simplist???!!!
Nu regret și nu retrag ce am spus atunci acolo,
dovadă e faptul că ai lucrat
și a ieșit, în cele din urmă, o poemă mai bună.
Sper că nu îmi porți vreo pică,
ci doar o rezonantă prietenie de vers.
Voi vrea să le descopăr pe celalalte, fii sigur/ă!
prietenesc,
Pe textul:
„eu știu să cad în genunchi" de Dacian Constantin
Consider că dincolo de aparentul ermetism al poeziei tale (e o poezie, nu?!) se află idei simple, ironice,
chiar detașate uneori.
Ești înfumurat și prins, în același timp, în chingile predării instrucțiunilor de utilizare :)În fond, așa îți trebuie dacă te arunci în crizele existențiale ale celor 20 de ani!:)
Cu teama de abandon nu te joci. Crede-mă! :)
Sunt de acord cu alegerea parfumului Bulgari Blue !
Felicitări!
prietenesc,
Pe textul:
„Vrei să fiu noiembrie al tău?" de Eduard Rosentzveig
Nu dețin formule magice, doar mă prefac că am condori de Dorothy și că dând din călcâie, înfăptuiesc câte o mică minune.
Am înțeles metafora Katrinei, dar cine e totuși \"New Orelans-ul\"?! Glumesc.
prietenesc,
Pe textul:
„eu știu să cad în genunchi" de Dacian Constantin
Mă bucur că ai găsit aici ceva ce să îți placă.
Vei mai găsi, desigur, pe acest site creații mult mai bune. Ca să nu mai zic de bibliotecă. :)
Nivelul meu de acces pe site este cel pe care îl merit și îmi convine, fără probleme. Numărul de creații prezente pe site la un autor este irelevant, Anca. Ci calitatea lor.
Mulțumesc pentru gând.
Corneliu,
Doar cel care nu are păcate să arunce piatra. Eu însă o țin strâns în pumn. Și, da, mă tem. Mulțumescu-ți.
Costin,
Mă bucur că ai înțeles că m-am speriat un pic din pricina plecărilor tale, fără iz de întoarcere! :)
Acum despre poemă: \"depărtândule\" este un gerunziu substantivizat și pus la Vocativ. Nu e nici o greșeală de typo. Am ales această formulă în locul lui \"depărtatule\" pentru că aceasta din urmă se referă la o atitudine deja stabilită, pe când \"depărtândule\" este în mișcare încă. Ca în engleză. :) Vezi \"blândule\", de pildă... (deși nu e chiar același lucru). Sper să fi înțeles. Mulțumesc. Și poate mai pleci așa, fără să lași vorbă... :)
Tania,
E cea mai importantă pentru mine
și pentru orice poem:
VEDEREA. Pentru ea, cred că ar trebui să te invit
să mai treci.
prietenesc,
Pe textul:
„eu știu să cad în genunchi" de Dacian Constantin
cred că e prima ta trecere pe aici
și
o simt destul de înțelegătoare și empatică :)
mulțumesc.
prietenesc,
Pe textul:
„bessame" de Dacian Constantin
