Vrei să fiu noiembrie al tău?

Te văd ieșind la spălat principii în public întâmplătoare studentă despre sufletul meu, tu devii acel public lihnit, vii să aplauzi convenționale mirosuri tandre și idealizatele standarde sociale anti-pârț, dar vrei să fiu noiembrie al tău. Săptămâna aceasta prietenii vor auzi prin ușa dormitorului nostru voci de radio și prea cuvioase, cât să fii convinsă că eu sunt cel ce ți-a-nghețat măduva singurului păstrăv liber. Doar eu sunt frigiderul care te respiră blând, dragul tău perete ce te sărută pe tâmplă, să înflorească o piele nouă...tu nu trebuie să participi la spectacolul nostru numit Sweet November, pentru că tu nu ai plâns credibil, iar eu te văd chiar și legat la ochi cu năframa indiferenței. Ai să treci altfel testul pentru a-ți ecraniza un discurs în clipul “Rahat cu perje” prin deja populara “Bucătăria lui Moise”, consumismului neaoș audiența răpindu-i o mai stradală feminitate cu zece guguștiuci, dar mai ales pentru că am dreptul la o imagine personală reală, nu înrămată de crize existențiale la douăzeci de ani.

Las emoțiilor tale o surprindere patriarhală cu explicații de utilizare, și am rugămintea să n-o împrumuți apoi și regizorului decât cu aspirină, dacă ține la un embargo de comunicare în timpul filmărilor. Eu ți-aș trage-o în mai multe exemplare, dar poate se va lăsa sedus de vreun sens în debaraua cu decoruri.

Spune că mi-ești dragă, și îndată ce mă vei regăsi iubindu-ne în oceanul de Bulgari Blu, dintr-un bluzon împrumutat vei ști că devenisei o geloasă autentică și din teama de abandon doreai să nu mai existe ziua ta.

Atunci abia îmi va fi dor să-ți limpezesc această rană, umezind-o de un sefard picior al sufletului meu.