Mediu
cred că pentru el nimeni nu mai picase din cer ținându-se de umbrelă
eu mary poppins eu over the rainbow locuiesc toată în interiorul acestui tablou
în fața căruia orbii râd cu o poftă ce-mi zguduie ramele
cred că el poate să vadă prin carnea mea
cu cât trec secundele îmi pari mai frumoasă
cred că pentru el printre picioarele mele îngerii joacă mijita
cred că e beat de mine cum beată e de struguri via
degetele cu care visez că îl mângâi stau însă prinse
în zece gemene cuști
botul umed al fiecăruia împinge gratiile
inima mea crește în trup camuflează neputințele urcă sufletul îl izbește de margini
aștept să mă doară
*
ce-ar fi ar fi ceva dacă am rămâne cu genele împletite cu mâinile împletite cu buzele împletite
ce pulover ar mai ieși zi tu zgribulitule l-am îmbrăca împreună o mânecă tu o mânecă eu
și-un singur guler
ar fi ceva ce-ar fi să ne strivim rotulele de rotule și coatele de pervazul sângelui nostru unicat
ce lavă ar mai ieși zi tu fierbândule am înota în ea o branhie tu o branhie eu
și-un singur curent
ar fi ce-ar fi să fim
*
sunt foarte puternică te-am tatuat pe retină cu fier înroșit semnătura ta vie
arbaleta încordată șoimul încă zboară aerul se gâdilă la trecerea ta
undeva
în buricul degetului
albă-ca-zăpada înfige din greșeală din dor
acul poveștii
numai cuvintele își mai aduc aminte memoria lor grea se suie pe tine
te mușcă de ceafă
vertebralul trebuie să înceapă de undeva
eu mary poppins eu over the rainbow locuiesc toată în interiorul acestui tablou
în fața căruia orbii râd cu o poftă ce-mi zguduie ramele
cred că el poate să vadă prin carnea mea
cu cât trec secundele îmi pari mai frumoasă
cred că pentru el printre picioarele mele îngerii joacă mijita
cred că e beat de mine cum beată e de struguri via
degetele cu care visez că îl mângâi stau însă prinse
în zece gemene cuști
botul umed al fiecăruia împinge gratiile
inima mea crește în trup camuflează neputințele urcă sufletul îl izbește de margini
aștept să mă doară
*
ce-ar fi ar fi ceva dacă am rămâne cu genele împletite cu mâinile împletite cu buzele împletite
ce pulover ar mai ieși zi tu zgribulitule l-am îmbrăca împreună o mânecă tu o mânecă eu
și-un singur guler
ar fi ceva ce-ar fi să ne strivim rotulele de rotule și coatele de pervazul sângelui nostru unicat
ce lavă ar mai ieși zi tu fierbândule am înota în ea o branhie tu o branhie eu
și-un singur curent
ar fi ce-ar fi să fim
*
sunt foarte puternică te-am tatuat pe retină cu fier înroșit semnătura ta vie
arbaleta încordată șoimul încă zboară aerul se gâdilă la trecerea ta
undeva
în buricul degetului
albă-ca-zăpada înfige din greșeală din dor
acul poveștii
numai cuvintele își mai aduc aminte memoria lor grea se suie pe tine
te mușcă de ceafă
vertebralul trebuie să înceapă de undeva
053.685
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dacian Constantin
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 256
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Dacian Constantin. “o branhie tu o branhie eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/jurnal/147598/o-branhie-tu-o-branhie-euComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCMiru,
E posibil ca bătăile inimii mele să deruteze mecanismele poetice,
întrerupându-le ritmul cel eventual fără sens. :)
Cred că ai dreptate, nu urmăresc ceva anume, ceva mai mult decât o idee sau un sâmbure sau o dimensiune sau un foșnet căruia mă dedau.
Nu îmi place ca cititorul să îmi gâfâie sub zorzoane
și sulemeneli epitetice,
recunosc.
Totuși, știu încă atât de puțin despre cum \"se conduc cuvintele\" :) De aceea, uneori sunt asediată de timpul lor
real și ascuns.
Mulțumesc.
prietenesc,
E posibil ca bătăile inimii mele să deruteze mecanismele poetice,
întrerupându-le ritmul cel eventual fără sens. :)
Cred că ai dreptate, nu urmăresc ceva anume, ceva mai mult decât o idee sau un sâmbure sau o dimensiune sau un foșnet căruia mă dedau.
Nu îmi place ca cititorul să îmi gâfâie sub zorzoane
și sulemeneli epitetice,
recunosc.
Totuși, știu încă atât de puțin despre cum \"se conduc cuvintele\" :) De aceea, uneori sunt asediată de timpul lor
real și ascuns.
Mulțumesc.
prietenesc,
0
CAVrei să ajungi la o anume rectitudine a coloanei, vertebrînd-o poetic. O șiră a spinării întocmită ad-hoc din mursecări. Mare dihanie iubirea! Pe unii îi mușca de față, tu, mai abilă, știi care-i locul mușcăturii letale. Poezia ta, beată încă de agurida iubirii, aleargă despletit pe șapte cărări. Și cu ochii - abia mijiți!
Nu-i mai bine: zi și tu zgribulitule și, poate, semnătura?
Nu-i mai bine: zi și tu zgribulitule și, poate, semnătura?
0
AIAm avut impresia când am citit acest text că nu se compune din cuvinte, ci din trăiri. Parcă ai fi avut imaginile undeva înăuntru, iar faptul că le-ai așternut pe hârtie este o simplă formalitate. \"sunt foarte puternică te-am tatuat pe retină cu fier înroșit semătura ta vie
arbaleta încordată șoimul încă zboară aerul se gâdilă la trecerea ta\". Îmi place această imagine, îmi place senzația pe care ți-o dă lectura acestui fragment. De ce fragment? Pentru că eu aș continua, până la urmă \"vertebralul trebuie să înceapă de undeva\"......Multumesc pentru lectura, Alina!
arbaleta încordată șoimul încă zboară aerul se gâdilă la trecerea ta\". Îmi place această imagine, îmi place senzația pe care ți-o dă lectura acestui fragment. De ce fragment? Pentru că eu aș continua, până la urmă \"vertebralul trebuie să înceapă de undeva\"......Multumesc pentru lectura, Alina!
0
DCCorneliu,
Nu e mai bine \"zi ȘI tu\" pentru că ȘI-ul presupune că, deh, acum că am zis eu, hai, mimetizează-mă. ZI TU e un imperativ îngenuncheat, dar, bineînțeles că numai eu știu cum vine asta :)
Alina Maria Bica,
În orice text de pe pagina mea (sau a altcuiva) sunt trăiri. Altfel, am folosi cartofi în loc de cuvinte. Ah, da, și eu aș continua... :)
Mulțumesc mult pentru prima ta vizită aici. Să mai vii,deci.
prietenesc,
li
Nu e mai bine \"zi ȘI tu\" pentru că ȘI-ul presupune că, deh, acum că am zis eu, hai, mimetizează-mă. ZI TU e un imperativ îngenuncheat, dar, bineînțeles că numai eu știu cum vine asta :)
Alina Maria Bica,
În orice text de pe pagina mea (sau a altcuiva) sunt trăiri. Altfel, am folosi cartofi în loc de cuvinte. Ah, da, și eu aș continua... :)
Mulțumesc mult pentru prima ta vizită aici. Să mai vii,deci.
prietenesc,
li
0
\"memoria lor grea se suie pe tine
te mușcă de ceafă\"... interesanta si expresiva utilizarea lui \"suie\" in detrimentul lui \"urca\"... e mai lipsit de simbolistica si parca il simti mai aproape de real.
\"inima mea crește în trup camuflează neputințele urcă sufletul îl izbește de margini\"
\"degetele cu care visez că îl mângâi stau însă prinse
în zece gemene cuști
botul umed al fiecăruia împinge gratiile\"
De fapt cred ca nici nu urmaresti cu adevarat coerenta in poezia ta ci doar conduci cu grija cuvintele ca un soi de ghid neatent la astfel de detalii.