eu știu să cad în genunchi

Waw.....trebuie sa recunosc ca pe zi ce trece ma uimesti tot mai mult cu poeziile tale!!!
Dar nu e de rau, ci de foarte foarte bine!!
Sunt superbe poeziile...atatea cuvinte diferite...majoritatea ca inteles si sonoritate...dar totusi...unite prin poeziile tale, creaza texte care ma ung la suflet!!!
Ar trebui sa ceri o marirea a nivelului:de la 105 la mai mult!! Meriti mai mult decat altii care au mai putine poezii la activ decat tine, dar totusi mai mult decat dublu la puncte!! Sa te gandesti la chestia asta:e pentru tine!!!
Felicitarile mele inca o data!!
Nu o sa ma las de citit poeziile tale!
Ciao.....

cazi în genunchi. Altfel ai piatra pregătită. Ridicată. Ca să cerșești. Ai ce ai cu bieții ochi zeieiști, de parcă te-ar împunge mereu coarne de melc le hăpăi carnea, rânjită.

în clipa acestui poem ronțăi cristalinul unui zeu
am o piatră în pumn și-ți cer de pomană o sete
cu care să-mi beau leșia zilelor

Setea asta răscumpără oarecum toată ferocitatea gesticulației. Poate că și ecloziunea umedă de sub singurătatea grăsună. Încotro însă: cu piatra-n mînă, teme-te pe drept de cuie. Și cucuie.

Ia sa vedem... am \"reperat\" in textul tau, care este o poezie frumoasa, de altfel, un vers incisiv si indirect-expresiv in prima jumatate, ca apoi sa schimbi strategia poetica si sa devii confesiva.
Exorcizarea despre care vorbesti ti-a prins bine, uite ce vers ti-a dat Domnul ca rasplata: \"moartea mea are forma unui bărbat\". Su-perb!
Si ca sa fiu nedrept(asa imi place sa fiu de la un timp, nedrept...) o sa spun ca cel mai mult mi-a placut strofa:
\"ce știi tu, depărtându/TE???, imaginarul meu scutier,
despre muchii și echere despre tăișul pe care dansează
tălpile mele?\", chiar daca ai o greseala pe acolo... sunt convins ca e typo, ramane cea mai frumoasa strofa(pentru mine)
Nu trebuia sa fii atat de trista, am lipsit doar cateva zile...
m/am intors din Sudul-Extrem,
cu mai multa prietenie,

Tu știi să vezi până la os. În pumn strângi piatra, iar noaptea aduni între coapse moartea ce vine în forma unui bărbat..
A câta oară, Alina, a câta oară stai cu piatra în pumn și sorbi leșia zilelor? A câta oara îți luneci tălpile peste tăiș de muchii și echere?

\"tu știi formula eu știu să cad în genunchi\"

iar de aici mai departe începe setea și văzul de-a binelea.

Am venit să te văd.

Anca,

Mă bucur că ai găsit aici ceva ce să îți placă.
Vei mai găsi, desigur, pe acest site creații mult mai bune. Ca să nu mai zic de bibliotecă. :)
Nivelul meu de acces pe site este cel pe care îl merit și îmi convine, fără probleme. Numărul de creații prezente pe site la un autor este irelevant, Anca. Ci calitatea lor.
Mulțumesc pentru gând.

Corneliu,

Doar cel care nu are păcate să arunce piatra. Eu însă o țin strâns în pumn. Și, da, mă tem. Mulțumescu-ți.

Costin,

Mă bucur că ai înțeles că m-am speriat un pic din pricina plecărilor tale, fără iz de întoarcere! :)
Acum despre poemă: \"depărtândule\" este un gerunziu substantivizat și pus la Vocativ. Nu e nici o greșeală de typo. Am ales această formulă în locul lui \"depărtatule\" pentru că aceasta din urmă se referă la o atitudine deja stabilită, pe când \"depărtândule\" este în mișcare încă. Ca în engleză. :) Vezi \"blândule\", de pildă... (deși nu e chiar același lucru). Sper să fi înțeles. Mulțumesc. Și poate mai pleci așa, fără să lași vorbă... :)

Tania,
E cea mai importantă pentru mine
și pentru orice poem:
VEDEREA. Pentru ea, cred că ar trebui să te invit
să mai treci.

prietenesc,

Alina, ce\'ai, dom\'le, ti\'ai pus in gand sa strivesti corola de minuni a lumii? Daca dai de formula magica, drop me a line. Dar numai dupa ce ma dezmeticesc din acest poem cat o Katrina peste New Orleans!

Cristianule,

Nu dețin formule magice, doar mă prefac că am condori de Dorothy și că dând din călcâie, înfăptuiesc câte o mică minune.

Am înțeles metafora Katrinei, dar cine e totuși \"New Orelans-ul\"?! Glumesc.

prietenesc,

Minunat.
Acum ceva vreme scriam o alta poezie simplista:

\"Ridica-te! - strigam. Iar ea,
Nevrand lumina sa-mi stirbeasca,
M-ai tare cu genunchii-n lut
S-a apasat si, tremurand,
M-a tot rugat
S-o las acolo unde e, sa ma iubeasca.\"

N-am gasit o apreciere mai buna decat acest fragment de rezonanta. Era prima strofa. Pe celelalte le vei descoperi singura, pe rand.

SaturneaLusitana,

O să mă urmărești mereu să îmi amintesc că ți-am zis odată să faci diferența dintre un poem simplu și unul simplist???!!!
Nu regret și nu retrag ce am spus atunci acolo,
dovadă e faptul că ai lucrat
și a ieșit, în cele din urmă, o poemă mai bună.

Sper că nu îmi porți vreo pică,
ci doar o rezonantă prietenie de vers.

Voi vrea să le descopăr pe celalalte, fii sigur/ă!

prietenesc,

Nu fac parte din acel tipar. Simplist a fost cel mai bun cuvant si l-am refolosit. Intr-adevar, a fost o rezonanta. Nu-mi cere sa fiu mai atent la cuvinte, nu e nici o viclenie in ele.

S.L.

Te citesc si imi place ce citesc. Mult spor!

S.L.,

Nu îți cer să fii atenT cu vorbele, e ok, am înțeles, mă tot gândeam că te-a supărat comentariul meu de atunci, la poema ta. E în regulă acum:) rezonanța e un punct migrator a durerii... cred!

Ioana,
Ba eu te citesc și îmi place. Mult spor și ție!

prietenesc,

AL durerii.
aleluia.