Dacian Constantin

de-a dreptul frumos, Vi.

ăsta e textul care îmi place cel mai mult din cele postate azi. ghicești și de ce?!

pentru că are nerv și pentru că te-ai luat în serios.
aș evita conjuncțiile, îmi place delimitarea \"în lumea voastră\" vs. EU, dar parcă m-aș fi folosit și de altceva pentru a spune \"lumea voastră\". adică mă enervează repetiția sintagmei. aș mai evita cuvinte ca \"vise\", \"tăcerile\", blablauri din astea. îmi plăcu mult însă repetiția lui \"cer înalt drept\".

fii atent la strofa asta:

m-am săturat să vă ascund dracii
noaptea să-i țip în mine să-i număr
îmi pun semn șosete albe
dimineața smoala îmi lipește tălpile
îmi spăl sufletul în vise
iar mâine sunt tot mai puțini


la sfârșitul ei, când zici \"puțini\", eu trebuie să înțeleg că despre draci e vorba?! Nu ai lungit-o prea mult?! Adică, vreau să spun, Vi, că ai unele sincope și faci paranteze prea mari și apoi vrei să subînțeleg despre ce e vorba. de ce te grăbești?!

promit să revin asupra acestui text când termin cu știrile francofone :)

mi-a plăcut mult, Vi.

dar dacă te-ai lua și în serios,
ar fi și mai bine.

adică, dacă ai scrie tot așa,
despre lucruri pe care tu le simți reale,
firești,
ale tale.

zic și eu.

li

și să îmi spui ce ai vrut tu de la textul ăsta
sau el de la tine,
că eu nu pricep, dar, desigur, asta nu e vina ta.

acel \"și-l dăm cu poalele\" nu se înțelege limpede
pentru că nu știm la cine te referi,
că brazii sunt mai mulți
iar muntele e tocmai în primul vers.

așadar,
ajută-mă să te înțeleg.

li

câteodată n-AU importanță locul oamenii

în loc de n-ARE.

- vinele - sună aiurea. ori vini - de la vină, ori vene - de la venă. e învechit, nu știu, dacă ție îți place, e ok

- dacă te-ai concentra mai mult și ai elimina ceea ce simți că sunt aiureli, ar ieși ceva cu zvâcnet

Diana,

Cățeaua de aici mușcă. E rea. Fiecare dintre noi avem una. Unii reușesc să o dreseze, alții nu. Și umblă cu ea așa, înfiptă în ceafă. Ca un stigmat.

Vi,

Intră!

partea mai neluminată arată că deși zeii beau din cupe,
ele,
cupele,
sunt făcute modelate forjate sculptate ornamentate
în atelierele dracilor.

poema postmarinistă mi-a plăcut (exceptând titlul care mă enervează pentru că dă semne clare de plictis, mai ales prin prezența punctelor de suspenisie), la fel și terapia cu mere care șade la atelier:) cea din urmă făcându-mă să hohotesc în liniștea biroului. (pe birou - evident, mere!)

prietenesc,
li

că deții un jemanfișism inteligent și oarecum implicat, în același timp - deh, aserțiune fără nici un fel de valoare, dar stai că vine principala:

eu din această poezie
am reținut că cineva a reținut din poezia lui cosmescu
\"malurile dâmboviței\"

tot e ceva.

Ah, să nu uit: Corina e fermecătoare!

aceste patetisme apar pentru ca
se intampla ca unii oameni sa nu fie in stare
sa faca o diferenta clara
intre regulile (scrise sau nescrise)
de comportament si atitudine intr-un mediu virtual, pe de o parte,
si cel real - cel cu adevaratele si serioasele
rele, pe de alta parte.

si mai este o diferenta pe care unii
nu sunt in stare sa o faca:
diferenta intre Poezie si Om.

cred ca daca oamenii ar fi mult mai preocupati
de ceea ce acest site are ca scop - creatia lor literara -
si nu de orgoliile, vanitatea si frustrarile
pe care nu si le pot usor vantura in spatiul real,
atunci nu s-ar mai simti nimeni nici atacat,
nici marginalizat.

daca si numai daca
preocuparea lui singura si reala
cand ar intra aici
ar fi
creatia.

dar NU PENTRU A RÃNI CEVA. :)

dar pentru a răni ceva, ci pentru a extirpa lumina din întuneric. există o lumină în întunecimea acestui text, iar Vasile Munteanu mi-o arată. tocmai mie, cea care l-a scris.

mulțumesc, deci.

Numai bine, man!

Vă stă bine în alveolele voastre.

Mulțumesc.

din roșu în alb
istovire

ai vrea să fac comentariu, Vasile Munteanu?!
ce e aia comentariu?! adică să arăt eu că știu cum ai făcut sau că ghicesc?!

pot doar să zic cum se vede de aici. cum se face aici.
în aerul bolnav de leucemie, e de ajuns un singur licuric sănătos, pentru a căpăta șansa unei vindecări.

e ca și cum în poemul acesta se moare fără vină, cu o conștiință liberă și care îmbrățișează acoperișuri, struguri, destine, ca o epidemie.

e ca și cum în poemul ăsta Vasile Munteanu își arde manuscrisele și bicuiește sângele până îl face atât de curat încât luminează alb.

iartă-mă (aberez)

li

am înnebunit și văd în vrăbiuța fugărită și abandonândă, o stare tomnatică de abandon, de cules de roade, de oboseală care cere repaos, de încovoiere nedorită, de zestre de care ai vrea să scapi uneori. eu m-am tâmpit, dar mi-a plăcut acest poem pentru că pentru mine e un pic nostalgic și bleg, dar mândru și curajos. eu iar m-am tâmpit, dar dacă în jurul frunții au ajuns să se țeasă pânze de păianjen, e semn că gândurile dau pe dinafară.

iartă-mă (că aberez).

li

acest text ar suna
\"ete fleoșc\", Ștefan!

felicitări pentru un poem
plin de viață!

li

Dumitru Genuneanu: mă încurci mereu pentru că eu nu știu să scriu epigrame:) le-am văzut pe cele din pagina ta, am zâmbit, bravo.

Adrian Jigăranu: nici o legătură cu \"mori morgano\" care era un text din mine în mine cu mine la mine. acesta este un text din mine pentru o femeie /orice femeie/ căreia eu vreau să îi șterg oglinda, să se vadă mai bine. e un simbol, de la un capăt la altul, dar ... nu îmi iese mereu.

Mihai Zabet: tu ești cel mai drăguț, mai ales în zvârluga style.

Erika Keller: eu nu sunt nicidecum o feministă, n-am fost și nici n-am șanse să fiu. dar te-ai apropiat frumos și limpede de acest text. mulțumesc.

Ramona Cojocaru: Zici \"fiecare om ar trebui sa fie constient de propria sa valoare, mai ales cand vine vorba despre dragoste.\" Zic: când vine vorba despre dragoste, nu mai ești conștient de nimic. :) Cât despre păroșenii and stuff, n-ai înțeles nimic.

Enache aka Gulee: Problema nu e să îl vomiți, ci să poți să îl înghiți, că îți cam stă în gât. :) Aberez, dar mulțumesc că ai fost de partea. De partea.

Andu Moldovean: mi se pare că aș fi vrut să știu ce crezi despre \"să-ți scoți varicele din ochi\". nu erai acolo unde crezi că erai pentru că n-aveai cum. eu fac delimitări. tu le vezi?!

Elis Ioan, forțoșenia din spatele acestui text - care e mai mult un gând decât un text, mai mult un urlet decât o adunătură de cuvinte - e pentru tine!

prietenescu-vă,
li

că nu se discută valoarea textelor tale sub textul meu, cel puțin, nu sub ăsta, iar la ora aia, vorbeam de UN text, pluralul a apărut pentru că probabil ți s-a urcat la cap.

acum, în altă ordine de idei, chiar am 16 ani și nu știu care e problema ta cu fierbințelile mele.

și, ca să termin cu voi, băieți, eu zic să tăceți, că, de fapt, v-am demonstrat o dată în plus că apăreți doar la texte din astea, care au câte o mică zgaibă de zgândărit, cu mare viteză la astea apăreți, pentru că doar aici vă ține.

NU înțeleg de ce nu ați apărut la celelalte. Și asta nu se întâmplă numai la textele mele. Funcționați după principii pavloviene ceea ce ... nu mă miră, de altfel. :)

Și sper să nu vă supărați că fac experimente. Sunteți așa de drăăăăguți!

Că am scris și eu un text pentru fete, în special pentru fetele alea care mă oftică rău pe mine, adică cele care suferă și se zbat și se îmbolnăvesc și se nenorocesc pentru cine știe ce idiot care, vorba ta, se uită luuuuung în măreața-i depărtare.

E un text tare serios, detașat și mușchiulos, că m-am săturat să tot aud-văd-simt femei disperate, tinere și neliniștite!


Eeeeee!


Cât despre fracturism, poate fac niște kumite cu tine!

și scotocitorilor de sens, Ioana, Andu și Ștefan!

Or tu ai scris un poem așa de trist, oare?!
Sau mi se pare?!

De data asta am priceput și eu (am zis că te anunț de fiecare dată când pricep, că de obicei cam nu)!

Totuși, \"manșeta adevărului\"?!