Toamna se numără frunzele

câteodată n-au importanță locul oamenii este doar un moment care trece prin mine ca și ieri îmi aleg o frunză binențeles că e toamnă doar atunci ți se strâng venele în ploaie și cum vă spuneam aleg o frunză mă așez pe o bancă bordură capotă de mașină genunchi de pământ sau o altă ieșitură din ceva mă așez nu de alta dar s-o studiez cum trebuie când mă uit la ea cu toți anii mei înșirați pe coloana vertebrală ce-mi seamănă mă uit în stânga mă uit în dreapta în sus în jos să nu pierd unghiul culoarea lumina câteodată chiar și dispoziția și mă uit dacă vine o femeie un bărbat o muscă o furnică la 45 de grade înclinată să mi-o fure o pun repede în buzunar mai încolo mă așez iar pe-o ieșitură să-mi ia fundul în primire îi număr clorofila ruginită anii mei ies la număr mă prind de uscătură ca de un guler și-o scutur ce-ai mă cu mine ea tot are iar o scutur se usucă și mai rău mă satur zboară-n vânt se duce-n toamnă și mă duc si eu ca o frunză printre oameni s-o uit nu de altceva voi credeți că e toamnă și am să uit e doar o impresie