Vinovatul cu vină

(femeia rotundă își pune apostila pe moarte) deunăzi pulpele ei puteau fi cumpărate pe țigănești bărbații își trăgeau fermoarele până-n barbă pălării mari mustăcioase le fereau ochii de curioși la fel și sectoristul când își dregea șapca el avea buzunarele adânci la plecare o ținea în brațe umbrită de mizeria lor este tot mai departe îmi amintesc când își pieptăna părul în fereastră fredona mereu aceeași iubire buzele ei mari ți se lipeau de inimă parcă zburau deasupra îngerilor departe de albul lor unde îsi găseau rostul pe vreme urâtă dăruia fluturi impermeabili cu aripile scrise se loveau ca apa de apă la fereastră se așteptau unul pe altul ultimul îi potrivea în rime știau să zboare pentru ea pentru mine de când am plecat fereastra i-a rămas închisă iar fluturii au murit cu aripile întinse pe o piatră rece așteaptă să-i citesc