Dacian Constantin

Doamna Magdalena,

Poate ar trebui să ne spuneți în câteva cuvinte despre rengay, cum se compune, nu știu, ce urmărește, etc, căci sunt convinsă că mulți habar n-au ce e.

De asemenea, cred că ar acest rengay ar arăta mult mai bine fără inițialele de final ale numelor celor care l-au scris pentru că, oarecum, se subînțeleg.

Cu respect,
Li

Alinadal,

Am zâmbit, ca de obicei când îți citesc producțiile epigramice. Mulțumesc.

Monica,

Un om drag îmi spune \"bigudiu\". Gomboții sunt un fel de găluște cu prune, termen maghiar, da. Sunt doi termeni pe care dacă nu pot să îi trec în CV, am zis să îi folosesc aici, nu fac decât să mă caracterizeze. :)
O să mă mai gândesc la ideea \"conductoare\", e o obsesie a mea, să mă văd un tub, o construcție din carne prin care se circulă. Mi-a plăcut și povestea ta. Mulțumesc, Monici.

li

Nu îți atragi nimic ce să aibă paloare întunecată.
Cel puțin, nu din partea mea.

Îți mulțumesc pentru opinii și răbdare.

Tamara,

Fragmentul pe care vrei să-l deschifrezi (\"când o să fiu mare/o să mă fac criminală\"), e deja decodat în scrierile precedente. :) Despre viitoarele - nu pot spune chiar nimic sigur. Mă bucură semnul tău.

Mădănică,

De fapt, eu chiar cred în existența mai multor voci într-un om care scrie, care se scrie. Probabil că așa se întâmplă și aici. Li - trei în una: șampon, balsam și elementul surpriză. Într-adevăr, \"sângele viitor\" e un element pe care am vrut să-l fac un soi de cheie, în corespondență și cu crimele mele, și cu izbăvirile. Ce bine mi-e că ai văzut tatăl ca o pâine!

LiDaBob,

Eu am românizat cuvântul \"gozilă\", îmi place teribil! Ref: critica la textele mele, inclusiv la acela de l-am șters, este într-adevăr o trudă pentru care îți mulțumesc. Să vedem roadele, zic. Cât despre luat în serios, mă bucur că mă iei în serios, dar, te rog, nu o mai face. E de ajuns că încerc eu să nu mă mai iau așa în serios, că simt că ... îmbătrânesc. Rău. Și urât. Zău așa. :)

Ioan,

Criminală sunt. Tu pe unde umbli?! Vii mâine la Deko?! :)

Andrei,

Înțeleg foarte bine ce ai zis și nu neg că ai dreptate. Există o diferență \"de voce\" - cum îmi place să zic, între fragmente. Dar cred că ai văzut și cele unește. Am simțit nevoia să experimentez. Asemeni primului fragment - care ți-a plăcut cumva - scriu mereu. Adică, acolo sunt eu, cea de care m-am și săturat într-un fel. Așa cum spui, cu sensurile toate, care nu-și încap în piele. Într-adevăr, am dorit o extensie a ideii, dar nu la cafeaua de dimineață, cum zici tu (ironizator, cred!). O fi asta o meteahnă urâtă - dorința de a explicita, de a te face înțeles?! Știi, uneori scriu așa, cum e prima strofă, la care ai găsit lucruri de apreciat. Dar nu am nici un soi de feed-back. Și mi-am zis că trebuie să încerc să îmi menajez uneori cititorul, să îi dau și un fotoliu, o scrumieră, un pahar cu apă. Nu am răbdare să fac asta mereu, slavă Domnului, pentru că - din fericire, poate - el nu contează pentru mine decât DUPÃ ce am scris. Sper să nu mă contrazic. :) Încă ceva: am scris așa de mult și sincer pentru că am simțit că ai simțit.

li

Florina, cred că ceea ce vede/simte cititorul - aia e. Eu ce am vrut să zic, am zis. E numai vina mea dacă s-a înțeles altceva. De aceea, există o clipă în care cititorul devine stăpân. :) Mulțumesc, Florina.

Andreea, pentru mine un diminutiv e ca o aluniță pe un obraz sau ca umbreluța în cocktail sau ca o șuviță blondă peste păr șaten. Nu-ș cum să zic :)

Păcală, tu iar vrei să mă păcălești, bag seamă!

LiDaBob, mai să mă rătăcesc prin fumul de țigară. Noroc că lumina nu iartă și nu acceptă rătăcirea decât ca un pretext pentru regăsire. Mulțumesc.


li

Tamara are dreptate să îi placă finalul acestui poem.

De altfel, Ștefan urcă într-un fel pe sinele lui poetic și o face cu o nonșalanță care îi stă bine și îi creionează chipul. Chipul și asemănarea sufletului din care simt că extrage tot ceea ce scrie.
Nimic artificial, nimic gratuit. Însoțit de trăire fiecare vers. Și nu de una indusă.

Poate că aici Ștefan e îndrăgostit. Atât de îndrăgostit încât privește pe furiș, de la distanță, căutând o cernere, un nivel de curățire de la care să poată sări în ceea ce e dincolo: \"genunchii albi / născuți din gură\".
Mai văd aici un soi de aplecare a frunții, de îndoire, în fața cuvântului, o scrutare nemiloasă a lui, o punere la punct a gurii - a expresiei, pentru a da întâietate simțirii. Simțirea care spune simplu: \"ce frumoasă ești\".

\"Fărâmițate\" trebuie eliminat, părerea mea, ciobul presupune existența unei fărâmări.

Deși am pornit avântată spre a împărtăși cu voi ce văd eu aici, cred că o să mă opresc, pentru că am spus îndeajuns pentru a-mi motiva alegerea.

Tăișul acestui text este al unui bisturiu, ținut de o mână care nu tremură și care vrea să vindece, vindecându-se mai întâi pe sine.

Cred în puterea acestui text de a-și arăta, cu spatele drept, chipul!

Dan Mihut,

Ti-am promis ca trec de fiecare data cand pricep cate ceva. De data asta am priceput tot. :)

Ba am si tresarit, pe alocuri.

prietenesc,
li

E o veste minunata. Mi-ar placea sa am aceasta carte.
Liviu Nanu, multumesc.

cum ar fi fost

\"topea amiaza DIN trupurile noastre?\"

zic și eu

Există la un moment dat un soi de rimă involuntară - viață/față. Care m-a încurcat, un pic, evident. Crezi că se putea scrie acest text în mai puțin cuvinte?!

- \"picură\" și \"ninse\" în aceeași strofă - e parcă prea mult

- \"îmi șoptesc\" e cam limpede că \"în ureche\" - deci se poate lejer renunța la el

- \"sunete de staniol\" - e absolut superb! reușeșc chiar să simt sunetul ăsta! (mai ales că am eu o foarte recentă obsesie cu sunetele)

- \"acustic\" și \"plastic\" la capăt de vers - e un pic cam scârțâit, chiar dacă nu prea rimează

- n-ar fi mai simplu \"rup coaja de PE rană\" și nu \"de la rană\"?

- ultima strofă - aici ești tu! :) Chiar tu, stilul tău, expresia și mai vechea-noua ta idee, a sinelui care crește în sine, se urcă pe sine, reinventându-se (precum iaurtul Danone), cu mai multă forță, cu mai multă lumină.

Zic și eu. :)

prietenesc,
li

Păcală, eu m-am lămurit: tu ai ceva cu_codul tău estetic, dar, cred că, din păcate, trebuie să rezolvi de pe dinăuntru problema asta. Zău.

Tamara, exagerezi frumos și prietenește! Îți mulțumesc. Cu admirație (și uimire)pentru admirația ta,

li

Liber, curat, sigur pe sine textul.

Aș renunța la \"ochii lor multicolori\". Încarcă inutil.

Există o trăire și un nerv pe care le sincer apreciez.

prietenesc,
li

Tu ești același cu cel care scria sub o text de-al meu că i s-a fost violat simțiluirea esteticească!?

Oh, come on, în viață nimeni nu spune \"sexul tău\".
Să fim serioși.

Cu toată economia de care zice Felix mai sus, pentru mine ăsta e un minimalism simplist și înfumurat. grăbit, chiar.

Atât.

Ioana,

Cred că asta cu titlurile e ultima mea problemă. :)

Am foarte mare încredere în titlurile mele și, dacă urmărești titlurile de pe o pagină întreagă, sunt convinsă că nu vei găsi nimic forțat sau rebusist acolo.
De fapt, cel mai mult am încredere în titlurile mele.
Și, da, știu ce reprezintă ele în economia unui text.

Recunosc că aici m-am alintat un pic.

Dacă acest titlu scade din valoarea textului înseamnă că nu e un text bun.
Și-atunci, dacă nu e un text bun, nu va fi mai bun cu un titlu mai bun. :)

Simplu.

Mulțumesc, Ioana.

Andu Moldovan (iertaciune Cory),

Nu caut niciun nod si, mai ales, nu in cravata ta. M-a izbit exprimarea, atat. Credeam ca nu stii ca Nora traieste, ca prea ai folosit hotarat trecutul. Atata tot.

(scuze Corina)

Nora Iuga inca traieste.

Andu,

Mananc iaurt Danone NutriDay si nu vad unde e skepsisul.
Tocmai te-am incercat si tocmai ti-am demonstrat ca, fiind eu, batand pasul pe loc, ma recunosti mai usor. :)

Adica, Andu, o sa revolutionez eu poezia, dupa ce o sa imi fac din cararile batatorite - transee!

Daca ma intelegi.

li

Baieti, bine, eu deocamdata stau pe fereastra, pana una alta. Dupa care, ma arunc.


Vi,
Ce e aia recomandare?! Daca ti le recomanzi tie, mie imi este de ajuns. Daca ai gasit in acest text - care nu e lung, ci inalt! - macar doua versuri care sa se recomande prin ele insele tie, atunci e perfect. Restul e inginerie.

Andu,
Dar daca nu as bate pasul pe loc - adica pe locul meu/de repaos, sa zicem/ ai mai sti?! Adica, m-ai mai recunoaste?

Multumesc.

li

Mulțumesc că ați trecut cu niște cuvinte.

li