Dacian Constantin

MIZA MEA NU CONTEAZÃ!

tu decizi tu știi tu afli dacă e sau nu e o miză dacă îți spune ceva sau nu dacă vrei să îți spună ceva sau nu.

Ce cred eu că e miză poate fi pentru tine fix pix. Important și frumos e când ne întâlnim. Ca la orgasmele simultane, știi tu. :)

Mihai, este exact așa cum zici, \"mikă\", mulțumesc că te-ai gândit.

Leonard, e mereu interesant pentru mine cum fix imaginile pe care NU mizez, celorlalți li se par reușite. De aceea am nevoie de păreri. Mulțumesc.

Dia, și eu tot amical, m-am bucurat să găsesc comentariul tău.

Mircea, offtopicule, te-am văzut, să știi.

li

îmi poți explica/parafraza/repeta versul ăsta al tău:

\"prin prezența din vârful nervului\".

mulțumesc.

versurile astea sunt penibile:

\"fără tine doar masa se mai trezește să-mi ureze
somn ușor
iar patul poftă bună\"

te rog, George, să îți imaginezi ce scrii. să vezi cum e.

vulgară, recunosc :)
e CARPE NOCTUM

singurul lucru care e cumva împotriva acestui text
este \"zâmbet pe sâni\". de ce pe sâni? răpește din lumină. mă gândesc.
și alt titlu ar fi ceva. așa e doar un fel de etichetă.
îmi place mult cât de ușoară este ziua :)
și cât de curată și cuminte, așa, ca rufele proaspăt întinse la uscat-

poți lua foc fără ca cineva să fi turnat peste tine benzină sau echivalent. crede-mă. iar într-o oră poți fi salvat la fel de ușor de dumnezeu. dar numai și numai dacă vrea. dacă merită să mai stai pe aici. înțelegi ce vreau să zic? înțelegi cât de grav este? din tine mai rămâne părul din baie căzut la periaj azi dimineață.
și multe cuvinte prost așezate pentru că s-au așezat după gramatici și nu după inimă.

și nicio masă de seară în liniște.

e de ajutor că ați trecut. mă bucur că ai remarcat versurile cu majuscule și că ți-a plăcut așa și că ai înțeles de ce sunt scrise așa, enacvele. așa s-au intitulat textele acelea, alice, exact cum zici tu, de aceea am pus între paranteze. mă rog, după cum spun și ceilalți, nu mizez pe ele, de fapt, nici nu știu ce să fac cu ele, de fapt, nici nu sunt ceea ce par, de fapt, cred că trebuie să le transform în altceva. nu știu. nici zgomot, nici furie, dorincozan, poate doar un fel de exorcizare. nu pot renunța la comparații, ioanageacăr, dar o să găsesc o modalitate să fac asta, da, \"e ca atunci când\" e des utilizată, nu prea m-am gândit la asta, ci la imaginea pe care o creez, cu ea mă și salvez, de altfel, nu? mulțumesc. mi-a plăcut cum ai zis despre titlu, în general, ștefan, ai zis frumos. să dea dumnezeu să și fie așa. ioanamatei, nu ne urlăm neputințele, io nu văd așa, nu știu, cred că ne facem curaj, nu?:)

aș renunța la \"nu știi unde să mă cauți\" din text pentru că îl am în titlu. sau la cel din primul vers pentru că îl am în titlu. sau la cel ultim pentru că îl am în vers și în titlu. dar cel mai mult aș renunța la primul \"nu știi unde să mă cauți\"

aș mai renunța și la \"alertă generală\" pentru că asta trebuie să deducă cel ce citește. prea i se dă mură în gură.

îndrăznesc rescriere, să nu te superi, o fac pentru că îmi place textul:

titlu: nu știi unde (să mă cauți)


gările sunt infernale
spitalele pline cu oameni ca noi
străzile urlă de sirenele ambulanțelor.
mă cauți fără să vrei.
din obișnuință din reflex
în locuri nepotrivite.

orașul geme. orașul nu te mai recunoaște.
fără mine ești gol. fără mine nu ești deloc.

și eu nu pot să-ți spun

:) acum zâmbești.

Alin Vesteș: Ai făcut o observație foarte bună și pe care o s-o iau în calcul neapărat. Cea cu ruperea ritmului. Despre rezolvări: nici nu vreau să dau io rezolvări, știi?! Mai ales dacă nu le am, îți dai seama. Fug de invenție gratuită. Acolo, cu bărbații bătrâni, hmmm, poate că trebuia să mă străduiesc mai mult, să fac să fie mai puternic, așa aș fi vrut, să fie puternic. Adică, mi s-a părut de explorat imaginea aia. Poate m-am grăbit. Ah, și despre suprinzător: nu, chiar nu mă interesează să fie surprinzător. :) Ci cât mai firesc cu putință. E o prostie, știu.

Ioana Negoescu: Zi-mi, tu, versul ăla! E important!

Mulțumesc pentru comentarii, Medeea, Silviu, Florin.

e nereușit. în primul rând datorită unor repetiții care nu îmbogățesc starea: \"fix\", \"gândești- și gândurile tale\" în care eu m-am poticnit din prima, cum că, de fapt, trădează o oarecare grabă în scrierea tecstului.

farfuriile zburătoare și cercurile mari sunt același lucru, de aia mi se pare că insiști prea mult acolo pe o imagine, și-așa zaharisită.

strofa 3 mă duce la întrebarea de care cred că îți este și ție teamă: \"așa, și?\". adică, da, poți. să închizi ochii, să te gândești (iar!) și foarte elocventul \"nenumărate pachete de țigări\" care vin în completarea \"nesfârșitelor apusuri\". e ceea ce io numesc neglijență poetică. îți place, nu?!

strofa 4 continuă sforțarea de prezentare a unei atmosfere - sunt strofe de stare, da?! - dar nu sclipește decât prin muia de final, că doar... cu toții avem anumite sensibilități. adică, vreau să zic, că de abia pe final, zici lucrurilor pe nume. adică, mai vreau să zic, trebuia să ne scutești de atâta bla-bla și să te duci direct acolo unde vrei de fapt să ajungi. din prima. să electrocutezi tecstul. știi tu.

ultima strofă: m-aș feri de \"ceva\", \"cineva\", \"vreun\" - nesiguranța asta care nu ajută la vibrație. că doar vrei să vibrăm, toșa, nu?!

iar ultimele două versuri la care e posibil să dea lumea ochii peste cap, mie mi se par, de fapt, ecstrem de cheap, cum că sunt deductibile din întreg tecstul: fiind vorba de un tecst pentru femei, e firesc să nu le doară. nicăieri, de fapt.

cum că ele n-au.

(despre prezentare: mă gândeam că mult mai interesant ar fi fost să fie un poem cu titluri REALE de songuri. să vezi puzzle. și să dăm drumul tuturor melodiilor deodată:P)

(despre titlu: e super! adică, e singurul lucru care mi se pare super, toșa. altfel, grabă, mare grabă.)

li

mult mai lung, îl puteți citi pe blogdeli http://alinalivialazar.blogspot.com/ .

altfel, vă mulțumesc pentru păreri.

e un ecsercițiu. am nevoie de ele.

acest text este forțat
și din această cauză
nu reușește să transpire
nici furie
nici detașare
nici umor

remarc amestecul haotic de neologisme și aproape-arhaisme
de interjecții fără culoare
de semne de exclamare printre fragmente neilustrate de semne de punctuație

și mirosurile mirosesc
păsările cânticesc
iar iaurtele iaurțesc

este incredibil cât de prost se poate scrie în ziua de azi, dar nu asta ar fi problema, ci pretenția de a crede că - în fine - chiar ai scris ceva:)

despre lipsa activității sexuale.

sau despre ciumă.

tot aia.

li

da, Dan. mă lupt. o să și reușesc. mi-a fost bine că am citit părerea ta. mulțumesc.

livia,

aia cu rahatul proaspăt o fi vreo tehnică de care tu știi mai bine:). cred că ești oarecum pe lângă, dar asta nu ne deranjează, că doar atmosfera generală e easy, șpriț de vară. :)

despoate,

e plăcut.

niște schimbări în texte, niște eliminări - mai bine spus, indirect sugerate și de comentariile voastre. pentru care vă mulțumesc.

este unul egoist care se vrea și se iubește pe sine
iar eu - trebuie să recunosc asta

așa cum trebuie să recunosc că aveam nevoie
să vi-l arăt

ca să scăpăm cu toții de el

perna lui subsidiară îl zice mult mai simplu:

acum mi-am învățat corpul să trăiască în gura altui om
cu duhorile lor împuțite de oameni gurile lor în care
trebuie de azi să mă duc
și nu se satură nu se satură de mine nu se satură nu
firimituri de oase și ceară și pete mici
o barcă pe dunăre și niște păsări bătrâne
trecând din culoare
direct în culorile toamnei

și era atunci într-un fel de incredibilă pace
o dimineață veche

în liniștea ei oamenii își ștergeau colțurile gurii

între oasele mele străpunse de frică și tandrețe

așa trebuia să arate acest text
dacă și numai dacă învățam să-mi placă
să nu-mi fiu chiar așa de alături

mulțumesc, deci, Elis, Anghel, Florin!

li

care îmi va străbate mințile și cuvintele
să se încadreze
în termenul de
\"curentelectrism\"
pe care l-am conceput din joacă
pe două perne

despre text nu pot să zic niciodată mai mult decât zice el
despre textul meu adică

Ioana, Leonard, Mădănică, Anghel, Victor, Florin - mulțumesc pentru idei și unghiuri de privire.

li

deși descopăr un început ingenios și jucăuș (prima strofă)
nu mă pot mulțumi cu un final atât de anost
și de aproape dulceag-feminin

poeme pe nisip trecere valuri
perle de cocos îmbrățișări cu lună -
sunt un soi de metaforizări fără forță