Tristețe de copil uitat acasă
Plângând cu ochii de matur
Ai mortului ce stă pe masă
Și-i fac luminile contur.
Durere aprigă, dar scurtă
Ce se preschimbă-n agonie
Jelanii care nu
Aș vrea, pe buzele-ți ce tac
Săruturi ce îmi prisosesc
Să le aștern, într-un șirag
Care să spună „te iubesc”
În ochii tăi, ascunși de gene
Să îmi scufund privirea grea
Un submarin printre
Dintr-o tara de femei si destepte si de treaba
Au trimis in parlament decupata dintr-un gluma
O faptura tupeista, blonda si cu mintea slaba;
Cand ne numaram cireada ei ii da o alta suma
Frunzele de buruiană se transformau cu repeziciune, sub privirea rațelor flămânde, în mic dejun sub acțiunea mâinilor vrednice ale Cenușăresei. Fata se grăbea acum când din casă puternicile zgomote
Trăiesc și azi în preinfarct
Un an, o zi sau o secundă
Din ce în ce tot mai abstract
Stafie vrând să se ascundă
Viața îmi e tot mai finită
Sfârșitul lumii e departe
Chiar dacă lumea-i
Aș vrea să pot din nou să te ating
Cu focul meu să-ți picur amețeala
Să te aprind ca tot eu să te sting
Când îți cuprind cu limba fierbințeala.
Aș vrea să-mi culc din nou pe coapse mâna
Să te
Am întâlnit astăzi unul din oamenii cei mai virili pe care i-am cunoscut.
Persoana are 80 de ani.
Anul trecut și-a pierdut soția.
60 de ani de conviețuire au sucombat destinului uman.
Întrucât
E toamnă, amintiri migrează
Spre zări mai pline de lumină
Lăsând în pomii ce-oftează
Doar frunze pline de rugină.
Și păsări mici și păsări mari
În cârduri ce nu se termină
Se scurg, treptat
Coada la cumpărături este o tradiție veche în România, datând din perioada lui moș Gerilă, simpaticul babalâc materialist-dialectic care înlocuise pe retrogradul și mistic-burghezul moș Crăciun.
Am căutat în tine sensul vieții
Dar sensul vieții nu mă căuta
Pentru că viața este prea haotică
Și pentru că tu nu ai fost niciodată pol
Ci, uneori, ecuator
Am investit în tine tot mărunțișul
Este noiembrie, luni seara și, ca de obicei în gardă, încerc să rememorez motivele exacte pentru care sinuciderea nu este totuși o opțiune. Este un proces anevoios, întrerupt de un consult, o doamnă
E clipa'’n care noaptea, goală și pustie
Citește'’n suflet, ca o radiografie
Iată-mă în oglindă, ca'’ntr-o fotografie
Un om fără prieteni, vise, biografie
Momentul e să lepăd fardul de pe
Telefonul sună. Este portarul care mă informează că îi par norocos.
Un pâlc de țigani au venit și solicită, de urgență, pentru că au timpul limitat, asistența medicului de gardă pentru una din
Cunosc două din vecinele mele de palier.
Una este o băbuță destul de amabilă cu care mă mai întâlnesc la lift atunci când își scoate la plimbare animalul de companie, oarecum asemănător cu un câine,
Mă dumiresc în fine, astăzi, că ceea ce părea un coșmar al unui somn exagerat, provocat de prea multă bere, yams, bridge și alte activități estivale este de fapt o tristă și durabilă realitate.
Acum 3 ani (aproximativ) o parte importantă a vieții mele s-a închis.
Probabil că oricui, la un moment dat, i se poate întâmpla ca porțiuni relevante ale vieții trecute să dispară, ca în jurul lor
O doamna ușor angoasată de existența unui micronodul mamar îmi mărturisește că la un moment dat a fost inclusiv la un vraci, o doamnă din comună, care „i l-a tras”.
Procedura, asemănătoare cu ceea
Lansați cu o precizie care făcea diferența, stropii de aghiazmă se depuneau ca un strat de rouă binecuvântată pe afetul din plastic ”Made in China” a lui ”Louie”.
Era deja sfârșitul primei jumătăți
Un păsăroi cu simț imobiliar a pus crenguță pe crenguță în nucul meu în ceea ce pare a fi un nou proiect imobiliar în Tunari.
Deși aș fi preferat să fiu consultat in prealabil am decis să las faptul
Suflete tot mai reci, căzând în hibernare
O liniște ce crește, mă sapă și mă doare
Și plouă mocănește, cu lacrimi de uitare
Și plouă în neștire. Nu mai există soare.
Prea palide figuri, din
Citeam deunăzi despre existența unei teorii istorice conform căreia, de fapt și de drept, noi românii suntem descendenții direcți ai marelui neam dacic din antichitate, descendență care nu a fost
Am să încerc, iubita mea, să nu-ți mai scriu vreo poezie,
Voi zăvorî între sprîncene privirea-mi ce te cată, vie
Că te iubesc, că ne iubim, nimeni vreodată n-o să știe,
Voi învăța să potolesc
În graba plecării soțioara pare a-și fi uitat, probabil în buzunarele pijamalelor, demachiantul.
Intuind că am un drum la Mangalia și ignorând întrebarea mea firească "ce e aia?" mă roagă să
Există oameni mult mai liberali decât mine, care sunt convinși de sensul adânc și caracterul benefic al existenței paradisurilor fiscale, al conturile off shore, al francizelor de tot felul, al
CC