Consult

Este noiembrie, luni seara și, ca de obicei în gardă, încerc să rememorez motivele exacte pentru care sinuciderea nu este totuși o opțiune. Este un proces anevoios, întrerupt de un consult, o doamnă solicitând atenția, vigoarea și îndemânarea medicului specialist într-o problemă care cu greu își poate găsi amânarea. Cuvintele doamnei mă scufundă în una din ariile patologiei umane de care sunt cu precădere atașat, respectiv fascinanta lume a tulburărilor menstruale. Ascult, cu mintea la ștreang, despre cele câteva zile întârziere de astă vară și sunt purtat de vântul narațiunii ca o iolă cu ancora ruptă în lumea descriptivă a tampoanelor mai mult sau mai puțin eficient folosite, gândindu-mă că de fapt, în loc de laț aș putea să-ncerc să plec înot spre Istanbul, când aceste gânduri, prin comparație relaxante, îmi sunt întrerupte de ceva cu adevărat relevant. Pare că dincolo de fireasca îngrijorare dată de păcăniturile resimțite premenstrual în urechea dreaptă, păcănituri asurzind complet țiuitul, femeia se plânge și de o oarecare incapacitate de a procrea. Dacă aș fi doar filozof aș pleda că faptul, din câte am ajuns să o cunosc, e mai degrabă o fericire cel puțin din perspectiva societății, dar ca medic trebuie să tratez cu atenție dorința de reproducere așa că îmi alung gândurile de la brici și artera mea radială și încep să aflu detalii despre problemă, detalii care desigur includ și bărbatul. Pentru o persoană afectată de flagelul infertilității doamna în chestiune e totuși destul de particulară, având în vedere că din câte îmi picură ea în urechile angorjate de uimire, de câteva luni nu mai are contact sexual. Că acest detaliu lipsește de ceva vreme din viața ei, poate nu și din a soțului, dar din a ei cu siguranță, ceea ce desigur că pune într-o lumină un pic inedită problema ei de sănătate. Nu văd parabolă mai bună decât cea arhicunoscută cu barza și încerc să o conving că nici măcar aia nu aduce un ou pe lume, nemaivorbind de pui vii, până n-o fute bărzoiu de să-i sară fulgii. Că totuși, cu câteva contestate excepții, femeile nu fac copii fără această procedură și că sfatul meu este să-ncerce să prindă o fereastră între două menstruații și să treacă la treabă, nemirându-mă chiar dac-ar scăpa cu acest prilej și de păcănituri și de țiuială. Conversația mă trezește din reveria suicidară de până atunci, aducându-mi aminte și mie de motivul pentru care jocul cu cuiul în priză nu merită, până la urmă, oricât este de luni și de noiembrie.