Poezie

Descompunere

1 min lectură·1 octombrie 2011

Mediu

Tristețe de copil uitat acasă

Plângând cu ochii de matur

Ai mortului ce stă pe masă

Și-i fac luminile contur.

Durere aprigă, dar scurtă

Ce se preschimbă-n agonie

Jelanii care nu se-ascultă

Și voci ce nimeni nu le știe

Bărbat care’i aproape mort

Și mort, e ocolit de oameni

Femeie care s-a trecut

Dar încă vrea vise, și himen

Gânduri ce pier și-s nerostite

Lăsând inert sufletul putred

Și sentimente ruginite

Ce pâlpâie în trupul șubred

Si excedați de-acea rugină

Ca niște pești cu burta sus

Tânjim în noapte la lumină

Și la scânteia ce s-a dus

Tristeți de noapte, ce se lasă

Ca o suflare efemeră

Pe oameni ce cu greu se culcă

Și care dorm, dar nu mai speră

001.245

Cucu Constantin. “Descompunere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/13990236/descompunere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.