Cristina Sirion

Frumos.
Titlul m-a facut sa ma gandesc la brandusele de primavara. Probabil ca nu asta-i ideea, dar mi-a creat o imagine suficient de frumoasa ca sa-i dau dreptate lui Valeriu ca este o poezie in sine.
Poezie in causul palmei.

Placerea lecturii, te asigur, e reciproca.
Iti multumesc de trecere, ne vom mai intalni, te citesc mereu cu interes.

Îmi face bine încurajarea ta, așteptam comentariile cu ochii strânși, întotdeauna am cel puțin o mare îndoială.
Reverență.

Iti multumeste ca ai citit, altfel ar fi cantat degeaba. :o)

Nu stiu ce altceva se poate spune.
E exact cum mi-as fi imaginat perfectiunea in poezie, dupa mult timp.
Nu credeam ca mai exista.

Mi-a inspirat o stare de imponderabilitate, de impietrire in nemiscare, un fel de uitare, ca o moarte muiata in frumusete (m-a dus cu gandul la insectele prinse in chihlimbar)... o inviere? \"Soarele triunghiular\" mi-ar sprijini banuiala, daca este acea treime la care ma gandesc. Dar e atat de delicata sugestia incat punerea ei in alte vorbe (ale mele) suna aproape ca o impietate. Lucia spune ca poezia ta e o spirala. E cu siguranta altfel, simbolica in esenta. \"Ne sprijinim de lumina\" mi-a facut multa placere, mi-a amintit in acelasi timp ca odata am spus \"lumina sa o sprijinim cu fluturi\". Cu oameni e si mai frumos, se creeaza un fel de reciprocitate.
Finalul cu \"tot ce-am lăsat în urmă se vindecă de noi\" e ca o iesire la lumina si o face rotunda, rotunda de tot. Am impresia ca am inteles-o total, ca e simpla, culmea. Stii cum e? Ca razele alea piezise de lumina care-ti strabat deodata incaperea. In fine, m-am lungit. Pe scurt, e altfel, are o frumusete distanta, rafinata, cerebrala. Parca-i o poezie cu rezultat exact. :o)

... daca as putea, as da o stea.
E foarte frumoasa, mi-e greu sa o comentez fiindca nu are cusur. Fiecare imagine are finete, subtirime, transparenta, profunzime.
Pe oasele tale intradevar, carne de fluture. Imi pare bine ca te-am descoperit.

Uitasem, ai avut dreptate cu merele, m-am bucurat ca ai prins imaginea. N-am vrut sa folosesc \"putred\" si \"viermi\", dar acolo voiam sa duca gandul.
Desigur, te mai astept!

S-au dus gerunziile, foarte buna observatie. Apreciez mult ajutorul, am mai scos cateva versuri asa cum mi-ai sugerat. Nu stiu daca n-am exagerat cu interventia chirurgicala dar, asa cum ii spuneam si Ligiei, uneori less is more.

Te mai astept.

Am scos floare de salcam, i-am vazut deodata dulcegaria si m-am ingrozit. Intentia chiar era sa o fac putin soft, dar era prea mult, de acord. Less is more, vorba inteleptului american (desigur, glumesc, dar numai la partea cu intelepciunea americana). Multumesc de ajutor, a fost foarte bine venit.

Ai dreptate, am recitit, apoi am incercat sa scot stridentele. Multumesc, ce buna e o privire din exterior!

\"nu sunt nici eu mai bun ca alții
sau atât de puțin încât nu pot spune
mortul din mine a fost uriaș
degeaba îi îmbrăcați hainele
inutil să-i încercați încălțările

poate mai înalt decât un pui de lăcustă
deși n-am sărit niciodată pe umerii avioanelor
în inima căruia oamenii trăiau ca un zvon
ca un recviem cu frică de fulger

de aceea port în buzunarul de la piept o solniță
după ce ating oameni
mă frec cu sare sub unghii

e semn de iarnă sau accident\"

Partea asta mi-a picat pe suflet, e perfecta.
Poezie inteligenta careia parca ai vrea sa-i zambesti complice.

Pentru tine nu sunt o surpriza, cel putin parte din ele.
Nu pot sa le las sa moara, nu ma lasa sa traiesc.
Reverenta, doamna din recifuri.

\"hei, unde sunteți, rechinii mei sidefii,
tu pește viperă și tu pește balon,
îmi vând fiordurile pe un cal de mare
și mitra caldă pe un unicorn\" si \"stârvul timpului putrezea în cadran
și smârcuri picurau din minutare\" mi-au placut in mod special.

\"reciful meu stâng stângaci și prelung\" m-a facut sa zambesc, excelent!

Foarte reusita si in plina miscare, e pur si simplu vie.

Ma intreb uneori daca vad oarecum prea subiectiv poeziile tale, fiindca imi plac avand impresia ca dincolo de ele te inteleg mai mult pe tine, \"piranha ratacit\". Si banuiala e ca totusi te intereseaza mai mult poezia decat descifrarea omului. In fine, o sa-ti spun parerea mea asa subiectiva cum e.
Excelenta comparatia din prima strofa, oamenii-saltele. Tresarirea aripilor a fost foarte vie, aproape ca am asociat-o cu zgomotul greierilor, as fi vrut sa-ti spun sa-i adaugi o oarecare sonoritate de genul asta daca nu mi s-ar fi parut inutil odata sugestia deja creata prin simplul \"tremur\".

\"îmi strecor trupul tocit prin ochiul suprafețelor. las în urmă
tot mai multe fragmente din mine\" - mi-am imaginat asprimea suprafetelor fara sa existe altceva decat sugestia tocirii, eu as fi insistat pe asprimea lor pana la ultimul strat de nisip in care mi s-ar prinde pielea, dar ar fi fost inutil.
\"să pot să mi te strâng în jur ca pe vaginul din urmă\"
Mi-a placut taria din strofa asta, e ca un shot. Eu n-as scrie-o pentru ca nu mi-ar iesi. Am perceput-o - corect sau nu - ca pe un strigat din nevoia de imbratisare cu ceva nestrain. Deci, as fi avut critici, dar mi se par inutile. Si crede-ma ca le-as fi facut, sunt o curajoasa!

M-au incantat observatiile, sprijina destul de corect banuielile mele. Strofa de mijloc este de fapt poezia initiala, restul e un fel de spot luminos care se misca dupa actor - in intentie. Culmea, initial chiar a fost \"pleoapa-ntredeschisa\", apoi am citit undeva ca nu-i elegant atunci cand publici, sa folosesti variante prescurtate de cuvinte. Regula de scriere, mai mult. E drept, cam inchizitorie. Incantata de trecere.

Ai dreptate, mi-a scapat, am recitit si suna teribil. Am modificat, incercand sa pastrez ritmul. Multumesc mult de observatie. Te mai astept!

La timpul cand am scris-o ma preocupa muzicalitatea poeziei, a fost o etapa. Nu ma pot abtine sa caut in poezie toate aspectele care o rotunjesc, cand de fapt spontaneitatea e tot ce conteaza, chiar si cu rugozitati - uneori sunt atat de frumoase. Multumesc de trecere.

E o poezie voit simpla si ma bucur ca totusi place. Multuimesc, sa mai treci.

...am revenit. Foarte reusite primele doua strofe. Celelalte nu-mi displac, in sensul ca nu pot sa vad poezia altfel decat e - ce vreau sa spun e ca primele doua m-au cucerit total, m-au facut sa surad, sa am starea aceea de poezie. Imi place ideea din ea, imi place ca in poeziile tale e mereu un fir foarte clar, nerasucit, netransformat, cinstit pana la capat.

Obiectia mea e subiectiva, legata de perceptia personala: tonul m-a dus imediat cu gandul la \"luiza surade\". Nu cred ca seamana, nu se pot inventa stiluri noi, problema e ca s-au publicat una in apropierea celeilalte. Cel putin pentru mine.