Poezie
Doar pasărea cerului
2 min lectură·
Mediu
Ziua asta
seamănă cu un laț în care ne împreunăm mâinile să atârnăm mai ușori
e doar o zi în care ne plimbăm limba peste inimă
precum vitele peste bolovanul de sare
Duminica
suflăm în păpădii ca-n bretoanele spânzuraților
de văzduh
Duminica suflăm în păpădii
bătrânii își pun șosetele de lână și adorm în piese radiofonice fără sfârșit
Mirosind a frecție cu mentol
lumina se clatină încet pe piciorul ei lung de cristal și adoarme ultima în fotoliu
cu gura pe microfon și încheieturile deschise spre fereastră
și ninge cu flori mărunte din rotulele frânte ale nuielelor
ninge tihnit
În curând timpul se va întinde pe o piatră caldă
își va scutura din nou blana de lup
miros a fiară verde
a fiară miros florile de primăvară
bisericile râd la soare din porți le scapă toate păsările
le sclipesc colții de aur, ne ochesc printre dinți
mă închin peste burtă cu un copil din flori așa de frumos
voi stârni atâta praf de vrăbii încât iarna asta
se va desprinde din calendar ca o aripă
în scăldătoarea din drum
acolo
ar trebui făcută o bancă pe care să se așeze pâinile fără cruce
cu mușcătura din mijloc în sus
ca o nerușinare fără odihnă
Îți voi face un leagăn fata mea într-o căciulă de oier
doar pasărea cerului
peste clopotele de seară
023.424
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Sirion
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 222
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Sirion. “Doar pasărea cerului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-sirion/poezie/1764980/doar-pasarea-ceruluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSM-ai facut o bucurie. Totusi, indoieli am o gramada cu privire la poezia asta. Nu stiu de ce, o simt prea pritocita. Habar n-am.
0
suflăm în păpădii ca-n bretoanele spânzuraților/ de văzduh\"
Totul însă păstrează calmul unui univers responsabil de prezența sa într-o lume a tuturor universurilor posibile. Limbajul mi se pare unul venit din interior. Limbajul face ca poemul să crească, să se înalțe precum magma din inima craterului face să crească vulcanul: \"mă închin peste burtă cu un copil din flori așa de frumos/ voi stârni atâta praf de vrăbii încât iarna asta /se va desprinde din calendar...\"
Mesaj, stil, subtilitate, originalitate imaginativă (\"îți voi face un leagăn fata mea într-o căciulă de oier\") și mult spațiu pentru plăcerea lecturii.
Stea!